Autor: Iulian Chifu
Protestele masive din Rusia de sâmbătă, 23 ianuarie, au demonstrat că cetăţenii ruşi s-au săturat să le fie frică. Şi când frica nu mai dă de-a dreptul, regimul lui Putin, aflat în metastază, la final de epocă, se clatină vizibil.
Sub presiunea arestărilor, a represiunii, a pierderii locului de muncă, zeci de mii de oameni s-au reunit în stradă, în condiţii vitrege, pentru a protesta împotriva arestării lui Alexei Navalnîi, revenit duminică, 17 ianuarie, în Rusia, după ce a fost tratat împotriva otrăvirii cu Novichiok la o clinică din Germania. Cum Navalnîi a sfidat tentativa de asasinat a serviciilor secrete FSB şi GRU, probată în nenumărate feluri cu înregistrări şi recunoaşteri ale autorilor, şi adepţii săi, membrii opoziţiei, au sfidat arestările în masă – peste 3100 – şi confruntările cu jandarmii pentru a-şi afirma crezul că Putin trebuie să plece, Navalnîi să fie eliberat, iar cleptocraţia oligarhică rusă să ajungă în spatele gratiilor.
Peste 3.000 deţinuţi la protestele pro-Navalnîi din întreaga Rusie
Probele prezentate de Ancheta Bellingcat şi a presei de investigaţie din întreaga lume, un proces în care s-a implicat şi Navalnîi, arată faptul că specialişti în arme chimice din FSB şi GRU, serviciul secret militar al Rusiei, s-au implicat într-o operaţiune de otrăvire a lui Navalnîi cu Novichiok, un gaz de luptă interzis de Convenţia împotriva Armelor Chimice la care Rusia e parte, în timp ce Moscova afirmă că nu mai produce şi nu mai deţine această substanţă. Expunerea publică a datelor, inclusiv un interviu luat – fără ştiinţa celui de la capătul firului, cu unul dintre executanţii tentativei de asasinat la adresa lui Navalnîi, au stârnit valuri de reacţii şi au îngenunchiat serviciile secrete ruse.
Sosirea lui Navalnîi la Moscova a fost o lovitură pe care Rusia lui Putin nu a prevăzut-o şi pentru care nu era pregătită. Această mişcare provocatoare şi de frondă a zdruncinat încrederea establishmentului putinismului care credea că a scăpat de opozant. Provocarea a fost enormă şi Putin nu a avut cum să reacţioneze decât în forţă, arestându-l pe Navalnîi, montând un proces improvizat, ilegal, extrajudiciar, într-o secţie de poliţie. De altfel, chiar şi numai această formulă de gestionare subliniază lipsa independenţei justiţiei şi lipsa accesului la un proces corect al lui Navalnîi – dar şi a oricărui cetăţean rus de rând, în timp ce mulţi dintre asociaţii săi, arestaţi când îl aşteptau la aeroportul Vnukovo, au avut parte de procese improvizate care au durat şi numai un minut, pentru a formaliza condamnarea decisă politic anterior.
Dar arestarea lui Navalnîi, a asociaţilor săi din Fundaţia anti-corupţie, nu este un gest care să transmită forţă, siguranţă, lipsa de griji a regimului lui Putin faţă de un oponent nerelevant. Din contra, e un gest de frică, pe care l-au resimţit toţi membrii opoziţiei. Însufleţiţi de gestul de curaj al lui Navalnîi de a reveni în ţară deşi fusese otrăvit cu Novichiok şi fusese salvat in extremis, zeci de mii de oameni au ieşit sâmbătă în stradă, sfidând ameninţările autorităţilor, perspectiva de a fi bătuţi de poliţie şi arestaţi, de a-şi pierde locurile de muncă. Peste 40.000 au protestat numai în Moscova, în timp ce manifestaţiile de protest au avut loc în peste 100 de oraşe, de la Extremul Orient Rus, Vladivostok, la oraşele din Siberia, care deja sunt scena unor proteste de mai bine de 6 luni, precum Habarovsk-ul, şi până la Moscova şi Sankt Petersburg, unde au fost cele mai puternice manifestaţii publice.
Când frica nu dă de-a dreptul, pentru un regim represiv e semnalul sfârşitului. Vladimir Putin este la Apus şi nu mai comunică nici putere, nici hotărâre, nici siguranţă, ci se clatină cu fiecare om arestat şi fiecare judecată ilegală, făcută la repezeală pentru a mai sancţiona un oponent. Rezultatul este îndârjirea şi mai mare a protestatarilor, antrenarea unui număr şi mai important de oameni în stradă, împotriva lui Putin şi a regimului său şi manifestaţii şi mai îndârjite care, deja, nu-l mai ocolesc pe Ţarul Putin, din contra, sunt îndreptate direct împotriva sa, în momentul în care a ajuns la un record negativ al încrederii publice şi în plin an electoral pentru Duma de Stat a Rusiei, camera inferioară a Parlamentului rus. (…)
Frica de Navalnîi. Ceea ce Putin nu mai este pentru Rusia
Trebuie spus că marea frică generală a structurii verticalei puterii şi a regimului lui Putin faţă de Navalnâi vine din forţa şi impactul public al activităţii sale anti-corupţie. Aici oligarhii lui Putin au fost primii vizaţi de dezvăuirile presei de investigaţie şi de datele expuse public de Fundaţia Anti-corupţie a lui Navalnîi. Apoi a intrat în vizor zona oficială şi partidul Edinaia Rossia a lui Putin, pentru ca dezvăluirile să culmineze cu Putin însuşi. Atacul a fost privit de autorităţi ca o adevărată crimă de lez-majestate. (…)
Vladimir Putin nici nu pronunţă numele lui Navalnîi. În toate comunicatele oficiale, nu este pomenit numele opozantului, însă atacurile publice şi victimizarea constantă a lui Navalnîi, scandalul otrăvirii cu Novichiok şi revenirea sa curajoasă în ţară, apoi arestarea lui şi reprimarea adepţilor săi ieşiţi în stradă nu fac decât să accentueze profilul opozantului şi să crească relevanţa sa. Putin şi l-a ales ca principal oponent, fie voit, fie nevoit de acţiunile sale, iar Navalnîi este astăzi exact ceea ce Putin nu reprezintă pentru Rusia: curaj, opoziţie, critică, lege, verticalitate, combaterea corupţiei, tinereţe, leadership. Iar acţiunile regimului şi refuzul de a-i pronunţa numele cresc relevanţa şi susţinerea sa, Navalnîi devenind sinonim cu opoziţia anti-Putin. Şi mai ales cu Speranţa pentru Rusia şi ruşi.
Citeste mai mult: adev.ro/qnh56k