Bohdan, comandantul unei companii de asalt, în vârstă de 29 de ani, știe ce este în joc atunci când ia decizii pe câmpul de luptă.
„Mi-e foarte frică să nu fac o greșeală, pentru că o greșeală costă viața cuiva”, spune Bohdan. De fel din Kiev, conduce o companie de asalt de 100 de soldați ai Brigăzii 35 Marină.
La aproape trei luni de la contraofensivă, Brigada 35, împreună cu alte unități desfășurate în apropiere, a înaintat spre sud – aproximativ 10 kilometri – pe axa Velika Novosilka din regiunea Donețk.
Sat după sat, soldații ucraineni au pus presiune asupra trupelor ruse – prin mici asalturi regulate și prin lovirea țintelor în interiorul așezărilor. Odată ce rușii sunt suficient de uzați, forțele ucrainene avansează în forță și eliberează satele.
Eliberarea satului Urojaine – la doar doi kilometri est de Staromaiorske, eliberat la mijlocul lunii august, a marcat cel mai recent succes notabil al Ucrainei pe această parte a frontului .
Dar orice avans major în această zonă, ca de-a lungul restului liniei frontului, este zădărnicit de câmpurile de mine și de artileria Rusiei care trage neîncet.
A face o breșă este extrem de dificil, deoarece forțele ruse au fortificat bine zona prin săparea de tranșee – de 1,5 până la 2 metri adâncime – și exploatând intens câmpurile, drumurile și satele.
Comandanții ucraineni pun viața soldaților pe primul plan
Soldații ucraineni spun că vor contiuna să avanseze lent deoarece, deoarece un ritm mai rapid ar însemna mai multe pierderi.
Comandanții plutoanelor și companiilor, mai mult decât orice, se tem de prețul în sânge pe care trebuie să-l plătească pentru eliberarea mai multor teritorii – și astfel viteza este cea mai mică dintre grijile lor.
Bătăliile sunt provocatoare și așteptările privind ritmul în care se desfășoară ar trebui să fie realiste pentru că „ ăsta nu este un film ”, au spus oficiali ucraineni de rang înalt.
În spatele eliberării fiecărui sat și al pesimismului occidental cu privire la contraofensivă, se află eforturile zilnice ale soldaților ucraineni care încearcă să spargă apărarea rusă – cu mare preț.
Iar soldații ucraineni de pe teren spun că ar prefera să progreseze lent decât să sufere o rată mai mare de victime printr-un avans prea grăbit.
Bogdan, comandant de companiei, spune că pierderile în unitatea sa au fost minime datorită acestor tactici atente și este hotărât să o mențină așa.
„Într-un război se poate întâmpla orice, dar dacă există pierderi, mă învinovăţesc doar pe mine”, a spus Bohdan.
Deși a fost comandant de la începutul războiului, spune că este încă la fel de dureros ca întotdeauna să pierzi un soldat pe câmpul de luptă – cu atât mai puțin să fii martor la asta cu proprii tăi ochi.
„Fiecare metru costă viața cuiva. Când vezi totul, dar nu poți face nimic – acesta este cel mai groaznic și cel mai dificil lucru. Să vezi cum pierzi oameni”, a spus Bohdan.
Dacă artileria funcționează frumos, infanteria poate merge acolo mai mult sau mai puțin în siguranță
Echipele de asalt – cum ar fi compania lui Bohdan – intră mai întâi pentru a elibera un sat, urmate de medici pentru a evacua răniții cât mai curând posibil.
Evacuările sunt însă extrem de dificile în timpul operațiunilor de asalt, deoarece răniții trebuie transportați la vehiculele de infanterie aflate în așteptare, la câțiva kilometri distanță. Forțele ruse vizează și vehiculele de evacuare medicală, potrivit soldaților ucraineni.
Citește mai mult AICI