Războiul din Ucraina a scos la iveală fragilitatea industriei de apărare. Occidentul depune efort să producă un nou arsenal pentru apărarea democrației
Producția de arme este programată să crească, dar ar putea fi într-un ritm prea lent pentru conflictele viitoare, precum și pentru Ucraina.
Ca și generalii, planificatorii militari luptă întotdeauna în ultimul război. Ultimele războaie pe care le-a purtat Occidentul au fost împotriva Irakului, a talibanilor afgani și a Statului Islamic. Prima a fost împotriva unei puteri militare medii, care a fost complet depășită în ceea ce privește tehnologia și tactica. Celelalte (inclusiv după cel de-al doilea război din Irak) au fost contra-insurgențe la scară largă. Nu erau războaie între țări cu capacități militare comparabile, cu atât mai puțin industrii mari de apărare.
Cel puțin în ultimii cinci ani, planificatorii militari s-au înțeles că este posibil un astfel de conflict în viitor, cu o Rusia revanșistă în Europa sau în Pacific, cu o China care încearcă să invadeze Taiwan. Dar aceste percepții nu s-au reflectat nici în stocul de muniții esențiale, nici în investițiile în capacitatea industrială necesară pentru a le produce la ritmul pe care l-ar cere orice război care durează mai mult de câteva săptămâni.
Luptele din Ucraina au venit ca o amintire neplăcută că un război de mare intensitate, pe care Occidentul nu l-a mai trăit cu adevărat din 1945, înghite munițiile într-un ritm extraordinar. O lecție similară a trebuit învățată în primul război mondial, când francezii s-au confruntat cu o penurie de obuze după doar șase săptămâni, iar britanicii și germanii la scurt timp după. Această criză a munițiilor a dus la căderea guvernului britanic în 1915. După cum a observat Hew Strachan, un istoric, ceea ce a început ca o problemă militară a devenit rapid una industrială și apoi una politică.
Citește articolul integral AICI