Războiul hibrid al Rusiei în Republica Moldova. Ce instrumente folosește Kremlinul
La peste un an de la începutul războiului Rusiei împotriva Ucrainei este esențial să înțelegem toate formele de agresiune ale Kremlinului, care sunt diverse și au loc pe multiple planuri, pentru a ști cum să le contracarăm. Dacă Ucraina este obiectul unei agresiuni militare la scară largă, principala victimă a unui război hibrid complex al Moscovei este Republica Moldova. Analiza procesului de sabotare a Republicii Moldova este esențială nu numai pentru înțelegerea contextului regional, ci și a modului în care acționează Federația Rusă pentru a destabiliza și controla statele din fostul spațiu sovietic, existând un patern ce face mai ușor de intuit următoarele mutări ale Kremlinului, prin care caută să-și mențină sfera sa de influență, se arată într-un studiu realizat de New Strategy Center.
Republica Moldova păstrează o puternică influență rusească și multe vulnerabilități, de la dependența energetică față de Moscova, nivelul de trai scăzut, până la o unitate teritorială autonomă care poate fi influențată și instrumentată politic oricând de Rusia și trupe ruse pe un teritoriu secesionist pe care de facto nu îl controlează. Deși nu are graniță directă cu Rusia, fiind situată între România și Ucraina, Republica Moldova rămâne în continuare o țintă pentru
acțiunile destabilizatoare ale Kremlinului. Nefiind membru UE și NATO, țara este lipsită de garanții de securitate și mecanisme de suport imediate, iar dependența de Rusia și desele guverne care mai mult au mimat reformele nu au ajutat-o să aibă instituții puternice și o societate rezilientă. Actualul Președinte, Maia Sandu, și majoritatea încă solidă din Parlament, constituită în urma victoriei Partidului Acțiune și Solidaritate la alegerile din iulie 2021, încearcă să recupereze timpul pierdut, în condiții deloc propice din cauza războiului din Ucraina și a crizei economice și sociale severe generată de creșterea galopantă a prețurilor la energie.
Transnistria, primul conflict înghețat din Europa
(…) Cel mai evident mijloc de presiune este reprezentat de trupele ruse dislocate în Transnistria. Cei 2.000 de militari sunt sunt grupați în două categorii: așa-numiții „pacificatori” sau „trupe de menținere a păcii”, ce și-au început misiunea în 1992 la finele războiului (circa 500 militari) și soldații ruși din Grupul Operativ al Trupelor Ruse (circa 1500 militari), care au misiunea de a păzi depozitul de armament de la Cobasna, de pe granița cu Ucraina.
Trebuie menționat, de asemenea, că după 2014, Ucraina a blocat accesul pe cale ferată și aeriană către fâșia separatistă, iar Republica Moldova a interzis dislocarea de trupe ruse prin aeroportul de la Chișinău, astfel că rotația trupelor se asigură prin recrutarea localnicilor din Transnistria care au cetățenie rusă. La sfârșitul lunii ianuarie 2023, autoritățile de la Tiraspol au anunțat mobilizarea bărbaților cu vârsta de până la 55 de ani în așa-numitul contingent de menținere a păcii. Acestora li s-a oferit hrană, îmbrăcăminte și o remunerație de la 2800 de ruble
transnistrene (175 USD). Transnistria deține și propriile sale forțe armate, numărul exact variind între 4000 și 7500 de soldați (plus 15.000 de voluntari), la care se adaugă membri ai altor structuri de forță (ministerul de interne, KGB local). Staționarea a trupelor ruse în Transnistria reprezintă un motiv de presiune asupra Chișinăului, care a cerut repetat retragerea trupelor ruse care staționează ilegal pe teritoriul din stânga Nistrului, solicitare ignorată de Rusia.
O sursă de tensiune importantă în relațiile Republicii Moldova cu Federația Rusă este depozitul militar de la Cobasna, păzit de trupe ruse, unde se află circa 20.000 de tone de muniție ce au aparținut unităților sovietice dislocate în RDG și Cehoslovacia. Depozitul este situat la câțiva kilometri de granița cu Ucraina și este considerat un pericol major pentru securitatea regională, din cauza munițiilor învechite și stării lor precare. Ultima inspecție a
OSCE a avut loc în 2006, iar membrii comisiei nu au avut acces în toate depozitele, astfel încât nu este cunoscută nici cantitatea exactă de muniție, nici starea ei. Potrivit misiunii OSCE în Republica Moldova, din totalul de 42 de mii de tone de muniții, din 2001 până în 2003 au fost evacuate în Rusia aproximativ o jumătate din cantitate, însă acest proces a fost stopat de Rusia în 2004.
Transnistria este, totodată, și o platformă pentru propaganda rusă în regiune, dar și pentru activități de război electronic. Centrul de Radio Transnistrean din Maiak, aflat la aproximativ 22 de kilometri de granița cu Ucraina, a fost construit în perioada sovietică pentru transmiterea de emisiuni în limba rusă în străinătate și avea o rază de acoperire până în SUA și Cuba. În anul 2007, compania rusă „Rețeaua Rusă de Televiziune și Radiodifuziune” (RTRS) a devenit proprietar, deși autoritățile de la Chișinău au considerat drept ilegală orice privatizare organizată de autoritățile separatiste de la Tiraspol. De la Maiak se transmiteau posturile de radio rusești „Vesti FM” și „Radio Rusia”, instrumente ale propagandei ruse în Republica Moldova și Ucraina, după începerea războiului în februarie 2022.
(…) Atenția acordată de Rusia pentru complexul de transmisiuni din Transnistria trebuie privită și din perspectiva unei platforme de război electronic. În 2011, un înalt oficial de la Tiraspol a evocat „centrul de radiolocații Maiak” drept una dintre capabilitățile ce pot fi puse la dispoziție Federației Ruse ca parte a unor „acțiuni simetrice de răspuns” la instalarea de către SUA în România a unor elemente ale scutului anti-rachetă din Europa. Liderul transnistrean de la acel moment, Igor Smirnov, a afirmat că Transnistria nu se va opune dacă Rusia, ca răspuns la instalarea de rachete americane în România, va dori să instaleze pe teritoriul său rachete Iskander.
(…) Transnistria este și un instrument al presiunii energetice, pe care Rusia o exercită asupra Republicii Moldova. În perioada sovietică a fost construită aici centrala de la Cuciurgan, cu 12 turbine, ce livra atunci energie electrică în sudul Ucrainei, în Moldova și în România. Deși are utilaje vechi și este energofagă, având un randament de doar 30%, energia electrică are prețuri avantajoase pentru Transnistria și Republica Moldova, deoarece folosește gazul venit din Rusia, pe care Transnistria nu îl plătește. După invazia rusă în Ucraina, compania rusă GAZPROM a început să reducă livrările de gaze către Republica Moldova, în octombrie 2022 acestea fiind diminuate cu cu 30%,
iar în noiembrie cu 56.5%. Măsura a afectat însă ambele maluri ale Nistrului, pentru că din cauza acestor livrărilor mai mici de gaz a fost redusă activitatea industrială a Transnistriei în mod semnificativ. Unul dintre cei mai mari angajatori din Transnistria, dar și unul dintre cei mai mari contributori la bugetul autoproclamatei Republici
Transnistrene este combinatul siderurgic de la Rîbnița. Acesta produce cantități însemnate de oțel la prețuri de dumping, vândut mai ales pe piața UE, tot ca urmare a folosirii de gaz gratis și de electricitate ieftină.
Găgăuzia, între Rusia, Turcia și Europa
(…) Rusia menține o influență puternică asupra Găgăuziei, ce nu s-a erodat după începerea agresiunii împotriva Ucrainei. Un sondaj de opinie efectuat în luna ianuarie 2023 arată că locuitorii din Găgăuzia au o atitudine favorabilă față de Rusia de 93,8% și față de Putin de 82,4%. 66,5% au o atitudine neutră față de războiul din Ucraina, 26,4% se pronunță în favoarea Rusiei și doar 2,7% susțin Ucraina. Găgăuzia s-a declarat de mai multe ori împotriva apropierii Chișinăului de UE, fiind relevant momentul în care Republica Moldova a semnat Acordul de Asociere cu UE în 2014, iar în Găgăuzia a fost organizat un referendum ilegal, unde 99% au votat pentru independența
Găgăuziei, 98% au votat ca Republica Moldova să adere la Uniunea Vamala Rusia-Belarus-Kazahstan și numai 2% au susținut decizia de parteneriat cu UE. Una dintre temele predilecte ale propagandei ruse în Găgăuzia a fost cea a „pericolului unirii cu România”, fapt ce a determinat politicienii locali să insereze în principala lege a Găgăuziei o prevedere care să le permită dreptul la autodeterminare în cazul „schimbării statutului de stat independent
al Republicii Moldova”.
Rămâne de văzut ce se va întâmpla în cazul în care Republica Moldova se va integra peste ani în Uniunea Europeană și dacă Găgăuzia va apela la acest drept de secesiune. Fiindcă vorbim de un proces îndelungat, este de așteptat ca percepția față de UE să se îmbunătățească în Găgăuzia, așa cum se întâmplă cu atitudinea față de România,
care încet, dar sigur, se modifică în bine, în ciuda propagandei ruse, 23,7% dintre găgăuzi având în ianuarie 2023 o atitudine favorabilă față de România. Acest fapt se datorează creșterii numărului de copii care învață în limba română, atitudinii echilibrate a României, care a alocat direct fonduri pentru investiții în infrastructura școlară, și mai ales a atractivității economice a României. Sugestiv este exemplul liceului cu predare în limba română „Mihai Eminescu” din Comrat, capitala Găgăuziei. Prin finanțarea din partea Guvernului României s-a construit încă o
clădire, ceea ce a permis ca numărul elevilor să crească de la 600 la 1000. Pentru anul școlar 2022/2023 au fost 1400 de cereri! Creșterea numărului de găgăuzi care vorbesc în limba română este și o cale de a diminua influența campaniilor de dezinformare promovate de Rusia, pentru că le facilitează accesul și la alte surse de informare, decât cele ruse.
(…) Chișinăul trebuie să continue dialogul cu autoritățile de la Comrat pentru a diminua marja de acțiune a Rusiei și să prezinte celor ce locuiesc în Găgăuzia beneficiile sprijinului masiv ce vine din parte UE, al României și al SUA, pentru stabilizarea situației economice, ajutor incomparabil mai mare decât ceea ce poate să dea Rusia acum, inclusiv Găgăuziei. Acest ajutor al Occidentului este însă puțin cunoscut găgăuzilor care se informează mai mult
din surse ruse, iar limba rusă rămâne principalul mijloc de comunicare, depășind chiar și limba găgăuză, inclusiv în unitățile de învățământ.
Instrumentele hibride ale Rusie împotriva Republicii Moldova
1. Energia – cea mai eficientă armă hibridă a Rusiei
(…) După invadarea Ucrainei de către Federația Rusă în februarie 2022, Chișinăul a trebuit să se confrunte cu efectele politicii eronate promovate în ultimii 30 de ani, când Republica Moldova a preferat o vasalitate energetică față de Moscova și confortul gazelor rusești primite la preț subvenționat, în locul căutării opțiunilor alternative care să diminueze influența malignă a Rusiei în domeniul energetic. Rusia a folosit Gazprom ca pârghie de influență politică, împărțind discreționar gazul în fostul spațiu sovietic la prețuri diferite. Au fost situații, precum în 1994,
când Republica Moldova plătea 80 USD /1000 metri cubi de gaz, în timp ce alte state din Comunitatea Statelor Independente beneficiau de gaz mult mai ieftin, la 50 USD/1000 metri cubi. (…)
2. Influența comercială a Rusiei în Republica Moldova
Influența comercială a Rusiei este în declin, situându-se în 2022 pe locul 2 în Republica Moldova în ceea ce privește exporturile, după România, și asta în bună măsură din cauza dependenței energetice a Chișinăului, și doar pe locul 6, în ceea ce privește piețele de desfacere pentru produsele de export ale Republicii Moldova, fiind depășită de România, Ucraina, Italia, Turcia și Germania. Rusia a folosit des blocarea pieței sale pentru produsele din Republica Moldova, mai ales pentru cele agricole, ca represalii atunci când autoritățile de la Chișinău nu aveau o atitudine percepută ca fiind suficient de docilă față de Moscova. Presiunea economică a fost astfel unul dintre instrumentele hibride de forță ale Kremlinului, care încerca să obțină beneficii politice folosind șantajul economic.
3. Influența Politică a Rusiei
Partidele pro-ruse
Cea mai evidentă formă de influență a Rusiei se realizează prin intermediul partidelor pro-ruse. Principalii vectori de influență politică au fost Partidul Comuniștilor și Partidul Socialiștilor, ce au deținut, alternativ, un rol important pe scena politică în ultimii 20 de ani, până la alegerile anticipate din 2021, când alianța lor electorală a fost înfrântă zdrobitor de partidului pro-european PAS (Partidul Acțiune și Solidaritate). O altă formațiune pro-rusă care
a trecut pragul electoral de 5% din voturi este Partidul „Șor”, condus de Ilan Șor, ce își are baza electorală în zona Orhei, o zonă rusofonă.
Unul dintre punctele de referință al influenței politice a Kremlinului a fost ascensiunea Partidului Comuniștilor la conducerea Republicii Moldova, respectiv ocuparea postului de președinte de către Vladimir Voronin (între 2001 și 2009). A fost șocant la acea vreme în Vest ca un partid comunist să câștige alegerile, ajungând la putere prin mijloace democratice. Fost ministru al afacerilor interne în perioada sovietică (1989–1990), 163 Voronin a dus o politică pro-rusă, în special în primii săi ani ca președinte. Acesta a susținut integrarea în Uniunea Statală Rusia-Belarus și avea declarații vehement anti-occidentale, afirmând că Republica Moldova ar trebui să reziste Europei așa cum rezistă Cuba pe continentul american. În 2003, Federația Rusă a propus un plan de soluționare a conflictului transnistrean, așa numitul Memorandumul Kozak, după numele adjunctului șefului administrației prezidențiale, Dmitry Kozak, cel care a promovat documentul. Planul propunea o federație asimetrică formată din Moldova, Transnistria și Găgăuzia, cu un Parlament bicameral, în care Senatul era format din reprezentanți ai Moldovei, 9 ai Transnistriei și 4 ai Găgăuziei, Senatul urmând să valideze orice proiect de lege. Trupele ruse trebuiau să stea pe teritoriul Republicii Moldova până în 2023. Limba de stat ar fi fost „limba moldovenească” iar rusa ar fi devenit limbă oficială pe întreg teritoriul federației, fără a se specifica diferența dintre „limba de stat” și „limba oficială”.
Propunerea a declanșat un val de proteste la Chișinău și din partea opoziției, fiind considerat un atac asupra suveranității Republicii Moldova, ce ar fi federalizat țara. După ce inițial a susținut acest memorandum, Voronin și-a schimbat radical poziția datorită protestelor și a amânat semnarea documentului.
Odată cu pierderea influenței Partidului Comuniștilor, în special după 2009, următorul vector al al Kremlinului avea să fie Igor Dodon, președinte al Moldovei între 2016 și 2020, liderul Partidului Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM). Acesta a reînceput dialogul Chișinău-Moscova, asumându-și în întregime poziția pro-rusă, după o perioadă de aproximativ 5 ani de guvernări care adoptaseră o linie de conduită mai pro-europeană. Ca dovadă, Dodon
s-a deplasat de minim 10 ori la Moscova numai în 2016. Acesta a susținut și integrarea în organizațiile internaționale dirijate de Moscova, precum Uniunea Vamală Rusia-Belarus-Kazahstan dorindu-și și obținerea statutului de observator la Uniunea Economică Eurasiatică. Și-a afișat opoziția față de integrarea europeană a Republicii
Moldova prin scoaterea steagului UE de la administrația prezidențială din Chișinău.
Dodon este implicat în scandaluri de corupție, fiind notorii acuzațiile potrivit cărora ar fi primit 1.5 milioane de euro de la o companie offshore din Bahamas, conectată cu Federația Rusă, pentru finanțarea campaniei sale prezidențiale.
În 2020, a apărut în spațiul public o înregistrare video în care Dodon primea o sacoșă cu bani direct de la oligarhul Vladimir Plahotniuc, fapt ce a dus la deschiderea unui dosar penal în care este învinuit de mită, trădare de patrie şi acceptare de finanţare a unui partid politic de către o organizaţie criminală. Momentan, Dodon are interdicția
de a părăsi Republica Moldova. Aceste exemple arată nu doar dependența totală de Moscova a liderului socialist, dar și imensa vulnerabilitate a statului, nivelul de influență politică ce putea fi exercitat de Rusia fiind nelimitat.
Rusia caută acum noi politicieni dispuși să-i susțină interesele, cel mai probabil încurajând opțiuni din zona de centru a spectrului politic, care ar putea lua atât voturile electoratului pro-rus tradițional, cât și o parte din voturile celor care sunt nemulțumiți de situația economică a țării. Actualul primar al Chișinăului, Ion Ceban, fost membru al Partidului Comuniștilor și al Partidului Socialist, și-a creat propriului său partid în decembrie 2022, Mișcarea Alternativă Națională (MAN), pe zona de centru. Mai multe informații apărute în presa de la Chișinău au indicat conexiunile lui Ceban cu un agent FSB, Iurii Gudilin, în perioada când Ceban era membru al Partidului Socialiștilor,
iar Trezoreria din SUA a afirmat că acesta ar fi primit ajutor de la același agent și pentru înființarea partidului MAN, Kremlinul fiind în spatele operațiunii.
Ceban încearcă să-și creeze imaginea unui politician echilibrat, mergând mai mult pe conturarea unui profil de bun manager al problemelor capitalei, și dorind chiar să-și găsească prin multiple vizite făcute în România parteneri de dialog politic pentru a arăta o deschidere pro-europeană. El întruchipează o abordare mai discretă de acțiune a Kremlinului, ce nu se mai bazează pe retorica agresivă anti-occidentală și pro-rusă. Unii analiști consideră că
îmbrăcând haina pro-europeană este mult mai ușor să fie sabotate apoi politicile de europenizare ale Republicii Moldova.
Deși nu mai deține toate pârghiile la nivelul Republicii Moldova, Rusia încearcă să construiască alternative politice pentru următoarele alegeri locale din toamna lui 2023 și alegeri prezidențiale din noiembrie 2024 și să speculeze situația economică dificilă prin care trece Republica Moldova. Însă, în același timp, încearcă să provoace mai devreme o criză politică, pentru a se declanșa alegeri anticipate, folosind în acest sens presiunea străzii și tulburările
sociale sau chiar o lovitură de stat. Astfel, în februarie 2023, președintele Maia Sandu a declarat că a fost informată de serviciile secrete ale Ucrainei că Rusia pregătește acțiuni violente, folosind grupuri de diversiune cu pregătire militară, pe fondul protestelor anti-guvernamentale, pentru a răsturna puterea legitimă de la Chișinău. Cetățeni din Rusia, Belarus, Muntenegru și Serbia ar fi urmat să fie implicați în asemenea acțiuni, la care trebuiau să se alăture elemente ale grupărilor criminale. Doar într-o săptămână, în martie 2023, autoritățile Republicii Moldova au refuzat intrarea în țară a 182 de cetățeni străini, printre care și un cetățean rus, membru din gruparea paramilitară Wagner, oprit pe aeroportul din Chișinău.
Deteriorarea situației de securitate și acțiunile hibride în forță ale Moscovei au obligat Republica Moldova să-și extindă cooperarea cu partenerii occidentali, în primul rând cu România, pentru a contracara mai bine aceste fenomene. Aflat în vizită la Chișinău, pe 23 martie 2023, premierul român Nicolae Ciucă afirma că „războiul din Ucraina, implicaţiile lui majore asupra Republicii Moldova, precum şi acţiunile tot mai agresive de destabilizare susţinute de Rusia şi de interese locale ostile, toate acestea reclamă o coordonare strânsă şi constantă între
țările noastre”. Una dintre inițiativele concrete este crearea la nivelul Uniunii Europene a unui regim de sancțiuni pentru contracararea acțiunilor de destabilizare a Republicii Moldova. „Continuăm demersurile în această direcție şi vom lucra îndeaproape cu Guvernul de la Chişinău, cu statele membre ale Uniunii Europene şi cu instituţiile europene pentru transpunerea în practică a acestui obiectiv”, a precizat primul ministru român după întâlnirea cu
omologul său de la Chișinău, Dorin Recean.
Influența oligarhilor
O altă pârghie de influență a Rusiei o reprezintă oligarhii, ce au avut capacitatea financiară și politică de a submina autoritățile Republicii Moldova și de a sabota procesul de europenizare și reformă din țară. Cei mai puternici oligarhi sunt Vladimir Plahotniuc și Ilan Șor. Plahotniuc a deținut companii în domeniul petrolier, media, bancar și imobiliar, iar Șor a moștenit un lanț de magazine duty-free, activând și în domeniul imobiliarelor. Un adevărat
imperiu media a fost creat de oligarhi pentru a influența alegerile și starea de spirit a populației, aceste publicații fiind interzise de autoritățile actuale, pentru că au încălcat de mai multe ori prevederile Codului Serviciilor Audiovizuale și au prezentat „în mod tendențios și manipulator știrile despre războiul din Ucraina și au făcut propagandă deschisă agresiunii ruse”. Amândoi au controlat partide parlamentare, Partidul Șor fiind prezent și în actualul Parlament, iar Șor păstrându-și și acum, chiar dacă este în exil, locul de deputat.
Colaborarea în acte de corupție a politicului cu zona de afaceri este o altă latură a războiului hibrid rusesc, care generează instabilitate politică, încetinind reformele necesare unei integrări europene și demoralizând populația cu privire la viitorul Republicii Moldova. Puterea politică și influența în stat au fost folosite pentru a genera noi venituri ilegale, prin spolierea statului. În cea perioadă, Republica Moldova a fost practic un stat capturat de oligarhi.
Cazul definitoriu este devalizarea sistemului bancar din Republica Moldova, prin multiple scheme de spălare de bani care au avut loc între 2012 și 2014, la finalul cărora a fost furat un miliard de dolari, ce reprezenta atunci 12% din PIB-ul Republicii Moldova. Acțiunea orchestrată de oligarhi, politicieni și înalți funcționari are repercusiuni și acum, fiind afectată credibilitatea Republicii Moldova, fluxul de investiții străine, iar intervenția statului pentru a salva sistemul bancar a avut impact asupra datoriei externe a țării ce trebuie plătită de cetățeni pentru următorii 25 de ani.
Având mandate de arestare pe numele lor, Plahotniuc și Șor au fugit din Republica Moldova și se află în străinătate, în Ciprul de Nord, respectiv în Israel, șansele de a fi extrădați și deferiți justiției fiind minime. Cu toate acestea, influența lor rămâne semnificativă și acum. Ilan Șor este cel care finanțează protestele din Chișinău împotriva Guvernului, poliția arestând oameni din partidul său care aveau sume importante în cash pentru plata demonstranților, mulți dintre ei oameni cu venituri reduse, care pot fi ușor manipulați.
Autoritățile de la Chișinău sunt conștiente de tacticile Kremlinului, actualul ministru de interne, Ana Revenco, declarând că „miza protestelor săptămânale de la Chișinău este răsturnarea ordinii constituționale și instaurarea puterii Moscovei la Chișinău”. Aceasta a adăugat că „suntem față în față că un război hibrid și acest șantaj energetic, această dezinformare masivă, aceste falsuri – știri care spun că autoritățile ar fi interesate să oprime vorbitorii de rusă – toate sunt folosite pentru a radicaliza societatea”. Șor și Plahotniuc sunt sub sancțiuni occidentale și au fost numiți agenți ai Kremlinului de către Occident, însă încă au o putere economică considerabilă în Republica Moldova și pot să manipuleze masele, să corupă oficiali și să ghideze mișcări politice pro-Moscova spre funcții de conducere. Astfel, dezoligarhizarea este un demers obligatoriu pentru menținerea stabilității și parcursului european în Republica Moldova.
Procesul de dezoligarhizare ca proces de „de-Kremlinizare”
Guvernul Republicii Moldova a luat în considerare abia în ultimii doi ani varianta unor măsuri menite să combată influența oligarhilor. Astfel, procesul de dezoligarhizare este, în fond, un proces de reducere a intruziunii ruse la nivel politic și economic. Printre primii pași în acest sens au fost luați în 2021, când guvernul pro-european al premierului Nataliei Gavrilița a adoptat o lege ce crește transparența companiilor și deținătorilor lor.
În prezent, se dezbate implementarea unei legi anti-oligarhi, asemănătoare cu cea implementată în Ucraina în 2021.
Există însă și opinii critice care consideră că o asemenea lege este o metodă populistă de a ataca selectiv anumiți oligarhi, în funcție de susținerea lor pentru puterea politică. Astfel, în cazul Ucrainei, legislația permite Consiliului pentru Securitate Națională și Apărare, care este numit personal de către președinte, să stabilească cine este un oligarh și cine ar trebui să se confrunte cu restricții în ceea ce privește deținerea de canale media sau participarea la viața politică a țării. Aceste măsuri pot avea un caracter discutabil, chiar dacă produc efecte imediate, pentru că nu creează mecanisme durabile și cu adevărat independente precum crearea unui sistem judiciar independent, consolidarea legilor și a autorităților antitrust, reforma guvernanței corporative în sectorul public, eliminarea avantajelor fiscale pentru marile întreprinderi și o mai mare transparență în ceea ce privește finanțarea mass-media.
Reprezentanți ai Uniunii Europene au dat semnale spre Chișinău considerând că pentru Republica Moldova nu ar fi de preferat reformarea instituțiilor publice și transparentizarea veniturilor, a deținătorilor companiilor moldovenești și a finanțărilor partidelor politice. Important este ca dincolo de dezbaterile legate de soluția potrivită pentru reducerea puterii oligarhilor să existe o voință politică reală pentru a se adopta cadrul legislativ necesar, care să elimine una dintre marile vulnerabilități ale Republicii Moldova și să prevină recapturarea statului de către oligarhi. Relația dintre corupția din Moldova și formațiunile politice pro-ruse este una simbiotică, iar afectarea unui element va avea impact și asupra celuilalt, ceea ce va diminua consistent influența Moscovei.
4. Republica Moldova – ținta Rusiei pentru atacuri cibernetice, propagandă ostilă și dezinformare
Potrivit viceprim-ministrului pentru digitalizare al Republicii Moldova, Iurie Țurcanu, în anul 2022 în Republica Moldova au avut loc cele mai intense și numeroase atacuri cibernetice, acestea crescând cu până la 35 % față de anul precedent. Printre țintele atacurilor de tip DDoS (Distributed Denial of Service) au fost și pagini web ale instituțiilor publice. În august 2022, au fost înregistrate mai multe tentative de atacuri cibernetice asupra sistemelor
informaționale ale instituțiilor publice din Republica Moldova, atacurile fiind efectuate de pe adrese IP localizate în diferite țări. Scopul acestor tentative de atac a fost cel de a bloca accesul la resursele informaționale prin transmiterea unui număr mare de cereri de conexiune sau a unui volum mare de date, suprasolicitând resursele de procesare.
Atacurile au fost lansate după ce gruparea pro-rusă KILLNET a ameninţat că va ataca cibernetic reţelele
instituţiilor din Republica Moldova. Unele atacuri cibernetice au fost realizate cu sprijinul unor tineri, care au fost identificați de autoritățile de la Chișinău. Acest lucru indică ușurința cu care Rusia poate desfășura astfel de atacuri fără a implica direct agenți ruși.
Republica Moldova rămâne unul dintre cele mai vulnerabile state din fostul spațiu sovietic la propaganda rusă. Deși la 26 februarie 2022, Serviciul de Informații și Securitate (SIS) al Republicii Moldova a blocat unele site-uri precum Sputnik.md, pe motiv că difuzau „informații ce incită la ură și război”, însă imediat a fost folosită platforma Telegram ca alternativă. Aceasta este în ultima vreme rețeaua de socializare preferată a instituțiilor media controlate de Kremlin. Canalul de Telegram Sputnik.md, care distribuie nu doar mesaje pro-Kremlin, dar și informații tendențioase sau false cu privire la actuala guvernare de la Chișinău, avea în martie 2022 peste 25.000 de abonați. De asemenea, există câteva canale similare pro-ruse cu un număr mare de followeri, de exemplu Kp.md cu peste 17.000 de abonați, Aif.md cu peste 4.000 de abonați și gagauznews.md cu aproape 10.000 de abonați.
Televiziunile rămân un vector important de dezinformare, mai ales pentru populația mai în vârstă. Comisia pentru Situații Excepționale de la Chișinău a dispus la 16 decembrie 2022 suspendarea licențelor pe perioada stării de urgență a mai multor posturi de televiziune controlate de oligarhul Ilan Șor, dar și de Partidului Socialiștilor din Republica Moldova. Această măsură a fost luată în scopul protejării spațiului informațional și prevenirii riscului de
dezinformare prin răspândirea informațiilor false sau a tentativelor de manipulare a opiniei
publice, având la bază lista persoanelor fizice și juridice supuse sancțiunilor internaționale.