Refugiații: o criza cu substrat
Un editorial de Yevhen Mahda
În mai 2020, Belarus, care se pregătea de alegeri prezidențiale, a semnat un acord de readmisie cu UE , prin care se reglementează revenirea cetățenilor celor două părți și ai celor din țări terțe. Apropierea alegerilor l-a forțat pe Lukașenko să facă diverse manevre politice. Cu toate acestea, rezultatele anunțate în august, 2020, au declanșat o criză politică majoră în Belarus, situație care a dus la o deteriorare semnificativă a relațiilor cu toți vecinii țării, cu excepția Rusiei. În iunie, 2021, președintele nerecunoscut al Republicii Belarus a anunțat suspendarea participării țării la Parteneriatul Estic, precum și refuzul de a respecta acordul de readmisie.
Decizia a fost semnalul unei schimbări semnificative a politicii Belarusului privind migrația. Numărul imigranților ilegali de la granița dintre Belarus și Lituania, cea mai mare dintre țările baltice, a crescut de zece ori, aceștia căutând cu disperare o ieșire către UE. S-a dovedit că agenția de turism numită „Center Resort”, subordonată administrației de stat a Republicii Belarus, a organizat fluxurile de emigranți ilegali. Cei mai mulți dintre aceștia sunt etnici kurzi, care își doreau să ajung în țările vestice ale UE. Punctul de trecere nu a fost stabilit la întâmplare: Lituania și Belarus au o graniță comună de 500 km care nu este îngrădită, de aceea poate fi trecută ușor ilegal de mii de persoane. În iulie, aproximativ 4000 de imigranți ilegali au ajuns în Lituania, iar autoritățile s-au văzut nevoite să îi adăpostească în spații inadecvate. Populația Lituaniei nu a fost deloc încântată de apariția acestor imigranți ilegali.
Criza artificială a imigranților are câteva substraturi. Pe de o parte, suferința și exilul nedorit al acestor oameni nevoiți să își părăsească pământul natal trezește sentimente de empatie în rândul populației din țările UE. Pe de altă parte, generează și izbucniri xenofobe în mediile radicale de extremă dreaptă. Să nu uităm că în 2015 aproximativ un milion de emigranți din Orientul Mijlociu și Africa de Nord au generat o criză de proporții în Europa. Migrația lor de pe coasta Mediteranei către „tărâmul făgăduinței” din Germania și alte țări din vechea Europă a generat pierderi de vieți omenești, proteste xenofobe și presiuni informaționale din partea aparatului rusesc de propagandă.
Revenind la momentul 2021, în Lituania ca scenă a unei noi crize a migrației, cetățenii se află sub presiunea unor mesaje propagandistice menite să retrezească sentimente xenofobe. Această campanie de dezinformare cu țintă precisă a început după desfășurarea de trupe NATO germane în Lituania, în 2016. Anul acesta, un detașament german a fost retras din Lituania datorită comportamentului inadecvat al unora dintre membrii săi, comportament care a declanșat un protest public.
Suferințele oamenilor sunt folosite pentru a alimenta campania de dezinformare care însoțește criza actuală. La data de 4 august, un cetățean irakian, Jafar Hussein Yusuf, a fost ucis la granița dintre Belarus și Lituania, iar propagandiștii ruși și belaruși s-au folosit de această tragedie pentru a-și atinge propriile scopuri.
Doar o zi mai târziu, presa din Belarus relata salvarea altei persoane, căreia i s-a acordat prompt asistență medicală. Grupuri de emigranți însoțiți de polițiști de frontieră belaruși au trecut ilegal granița cu Lituania.
Vezi articolul integral aici: https://www.veridica.ro