Rusia, ajutată de ezitările Occidentului și de state ex-sovietice
Editorial de Cosmin Popa
Prelungirea războiului din Ucraina îi face tot mai vocali pe occidentalii dispuși să lucreze cu Rusia. Aceasta rezistă economic în pofida sancțiunilor, dar se confruntă cu numeroase alte probleme, se arată în editorialul lui Cosmin Popa pentru veridica.ro.
Problemele Ucrainei și ezitările Occidentului îi încurajează pe politicienii pro-ruși
Pe fondul declarațiilor de susținere politică a Ucrainei de către Occident, asistăm la instalarea unei stări de expectativă – desigur în perspectiva unor rezultate relevante ale ofensivei ucrainene – care avantajează Rusia, prin crearea unui spațiu suplimentar de repliere. Absența unor angajamente clare pentru suplimentarea furniturilor de armament ofensiv în viitorul apropiat, discuțiile pe marginea traseelor comerciale ucrainene și despre presupusa „inundare” cu grâu ucrainean a vecinilor, dar și contabilizarea clară a eșecului președintelui Zelenski de a contracara eficient corupția din armată, nu fac decât să deschidă largi uși pentru propaganda Kremlinului și, mai ales, pentru toți politicienii din Occident care sunt dispuși să-i mai idea o șansă lui Putin.
Revenirea sopranei ruse, Anna Netrebko, cea care promova prin donații publice și concerte „Donbassul eliberat”, la Opera din Berlin, nu este un gest cultural. Este un semnal eminamente politic, de unde și protestele diplomatice îndreptățite ale Ucrainei. Cu greu își poate închipui cineva că, în timpul războiului, Wilhelm Furtwängler ar fi putut primi un angajament la Chicago sau Londra, deși acesta a dirijat, până în 1938, în Capitala britanică. Ca și dirijorul Valeri Gherghiev, Anna Netrebko rămâne o înfocată susținătoare a „lumii ruse” și o admiratoare a lui Putin, de la care ambii au primit imense beneficii materiale. Opera din Berlin, cu siguranță, ar fi putut găsi o altă soprană, cel puțin la fel de talentată, dar cu ceva mai mult caracter, asta dacă nu ar fi dorit să dea un semnal politic.
Momentul este cu atât mai periculos cu cât regimul din Rusia traversează un reviriment pe aproape toate planurile, care dacă nu este întrerupt de ofensiva ucraineană și de politicile occidentale, poate pune lumea democratică într-o situație critică.
Contrar așteptărilor, economia Rusiei rezistă. Sancțiunile occidentale, ocolite prin Caucaz și Asia Centrală
În pofida speranțelor, vastul program de sancțiuni occidentale împotriva Rusiei nu a avut efectele scontate. Administrate relativ treptat și atenuate exact în domeniile care asigură finanțarea efortului rusesc de război, sancțiunile au avut efectul otrăvii administrate în doze mici. Poate că, din punct de vedere economic, Rusia nu este mai puternică decât era înainte de izbucnirea războiului, dar a găsit căi alternative de menținere în viață a tuturor ramurilor economice.
Potrivit Agenției Internaționale pentru Energie (IEA), în august 2023, veniturile Rusiei din exportul de petrol au atins 17,1 miliarde de dolari, ceea ce reprezintă cel mai înalt nivel de după octombrie 2022, în condițiile unei scăderi a cantității, dar pe fondul unei creșteri a prețului barilului pentru petrolul rusesc de 9,30 dolari (+14,4%). Dacă ar fi să le dăm crezare celor de la Kpler, companie specializată în studiul datelor statistice din energie, desi volumele de gaz rusesc exportat în Europa au scăzut dramatic, exportul de GPL rusesc către UE a crescut în 2023 (ianuarie-august), cu 40% față de anul 2021, aducând Rusiei alte 5 miliarde de Euro. Sigur, în comparație cu „ploaia de dolari” de dinaintea războiului, veniturile de astăzi par mai degrabă bani de buzunar pentru oligarhii lui Putin, dar important este că, aflată sub sancțiuni, Rusia a fost capabilă să găsească debușee și trasee alternative pentru exporturile sale de energie.
Deși, „din rațiuni de securitate”, Moscova a încetat să mai publice date statistice economice relevante, o serie de surse autorizate, care își formează opiniile în baza compilării datelor din surse conexe, afirmă că economia rusească și-a reluat creșterea reală. Într-un recent interviu, Natalia Zubarevici, profesor de geografie economică a Universității de Stat din Moscova, care s-a remarcat printr-o serie de poziții critice la adresa politicilor economice ale regimului, afirma că se poate constata o revenire serioasă a consumului, mai ales în zonele în care se exploatează resurse energetice. O creștere credibilă, de 9%, a pieței construcțiilor, în prima parte a anului 2022, în condițiile în care Rusia era dependentă parțial de materiale de construcții importate din Occident, arată nu doar găsirea unor surse alternative de aprovizionare, dar și o activitate investițională destul de febrilă.
Țările „neutre” din Asia Centrală și Caucaz, în principal Uzbekistan, Kârgâzstan, Kazahstan, Armenia și Georgia, au devenit platforme de intermediere, a se citi de eludare a sancțiunilor, între Rusia și economiile dezvoltate.
În 2022, conform datelor Comisiei Europene, volumul comerțului între UE și Kazahstan, țară care declarativ s-a distanțat de invazia Rusiei în Ucraina, a crescut cu 74% față de 2021. Interesant este că utilajele, mașinile-unelte și echipamentele de transport acoperă 50% din totalul exporturilor europene în această țară, urmând produsele chimice (20%), produsele industriei optice (5%) și masele plastice (4%). Sigur, o parte a acestei creșteri se explică prin dezvoltarea economică a Kazahstanului, însă cu siguranță un procent însemnat provine din importul de mărfuri industriale care au fost apoi re-exportate în Rusia și Belarus. Uzbekistanul este într-o situație similară, cu o creștere totală de peste 77%, față de anul 2021, și cu procente respectabile ale produselor chimice (45,6%) și produselor industriale (31,6). În Armenia, țară pe care Rusia nu a mai fost capabilă să o apere în fața unui Azerbaidjan din ce în ce mai decis să recâștige controlul asupra enclavei armene din Nagorno-Karabah, creșterea a fost mai modestă, de 32%, dar cu o preponderență a bunurilor industriale ce depășește și ea 50%. Azerbaidjanul, pe de altă parte, a avut cea mai mare creștere a comerțului cu UE, în 2022 față de 2021, de 136,4%, dar aceasta provine majoritar din creșterea exporturilor de petrol și produse petroliere ale Azerbaidjanului în UE, de unde și deficitul european de 29 de miliarde de euro.
Reluarea activității economice este una dintre modalitățile prin care Putin își ține elitele relativ mulțumite. „Importul paralel” nu face decât să întărească și mai mult alianța dintre oligarhia putinistă și serviciile secrete, dat fiind faptul că o astfel de afacere are nevoie de o infrastructură specifică pentru a funcționa.
Extinderea sancțiunilor personale, cum de curând au procedat SUA în legătură cu 24 de oameni de afaceri ruși, pare a fi o cale mai eficientă de închidere a canalelor rusești ilegale de aprovizionare cu bunuri și tehnologii folositoare pentru industria de armament.
Citește continuarea AICI