Mulți observatori ai Rusiei continuă să spere că statul rus va ajunge să se comporte ca un actor responsabil pe scena internațională. Evoluțiile recente sugerează însă că impulsul imperial rămâne o constantă dificil de abandonat.
După destrămarea Uniunii Sovietice, în 1991, a existat pentru scurt timp impresia că elitele politice și societatea rusă au acceptat pierderea imperiului. Federația Rusă – cea mai mare și mai populată dintre fostele republici sovietice – părea să se îndrepte spre construirea unui stat-națiune democratic, recunoscând independența celorlalte republici.
La aproape 34 de ani distanță, această traiectorie a fost inversată. În locul unei democrații fragile, Rusia a revenit la un sistem autoritar, iar prin războiul declanșat împotriva Ucrainei încearcă să se reafirme ca putere imperială, scrie, în Kyiv Post, Bohdan Klid, director de cercetare al Consorțiului de Cercetare și Educație Holodomor (HREC) din cadrul Institutului Canadian de Studii Ucrainene (CIUS), Universitatea din Alberta.
Un tipar istoric recurent
Nu este pentru prima dată când Rusia ratează sau abandonează o șansă de democratizare după prăbușirea unui imperiu. O situație similară a apărut în 1917, după Revoluția din Februarie, când căderea monarhiei a deschis o scurtă perioadă de libertăți democratice și autodeterminare pentru popoarele neruse ale imperiului. Ucraina, de exemplu, și-a creat propriile instituții politice.
Această deschidere a fost însă curmată rapid. Lovitura de stat bolșevică din noiembrie 1917 a pus capăt procesului democratic, iar noul regim a recurs la forță pentru a recuceri teritorii pierdute, inclusiv Ucraina și Georgia. În 1922, un nou imperiu a fost formalizat sub forma Uniunii Sovietice.
De-a lungul deceniilor următoare, politica externă sovietică a fost marcată de intervenții militare, expansiune teritorială și confruntare cu Occidentul, în paralel cu un control intern rigid și represiv. Menținerea imperiului a necesitat utilizarea constantă a forței, atât în exterior, cât și în interior.
Această evoluție a contrastat cu tendințele dominante ale secolului XX, când majoritatea imperiilor europene s-au destrămat, fiind înlocuite de state-națiune independente, subliniază expertul.
Citește articolul integral AICI
