Rușii au predat un grup de prizonieri ucraineni Ungariei. Asta complică relațiile dintre Budapesta și Kiev.
Între Budapesta și Kiev a izbucnit o dispută. Aceasta vizează prizonierii de război care urmau să fie transportați de pe teritoriul Federației Ruse în Ungaria. Kievul susține că aceștia sunt ținuți acolo împotriva voinței lor. Comandamentul de coordonare ucrainean pentru tratamentul aplicat prizonierilor de război a declarat pe 20 iunie că „lucrează în mod activ pentru aducerea acasă a celorlalți apărători ucraineni deportați din Rusia în Ungaria”. Trei s-au întors deja.
În 9 iunie, în timp ce polonezii se bucurau de un weekend prelungit datorită unei sărbători legale, Ungaria a anunțat un acord pentru salvarea din prizonieratul rusesc a captivilor de război. Această știre a fost confirmată de Viceprim-ministrul Guvernului maghiar, Zsolt Semjén, care are în responsabilitate, printre altele, politica privind religia. Chiar de la început, în Ungaria s-a pus accent pe originile prizonierilor: s-a scris doar despre „prizonieri de război din Transcarpatia” (karpataljai hadifoglyok).
Transcarpatia este o regiune din Ucraina care se învecinează cu Ungaria și care în trecut aparținea acesteia. Este locuită de o minoritate maghiară, estimată la aproximativ 150.000 de persoane, cifră valabilă înainte de război. Ulterior datei de 24 februarie 2022, numărul acestora a fluctuat – s-a vorbit de 125 de mii de persoane, apoi de 100 de mii. Cert este, însă, că în expunerea făcută de autoritățile de la Budapesta, Regiunea Transcarpatică ucraineană este tratată aproape ca o zonă extrateritorială.
În urmă cu două săptămâni, purtătoarea de cuvânt a Guvernului, Alexandra Szentkirályi (care este și soția Ministrului Apărării Naționale) a fost într-o vizită în Regiunea Transcarpatică, singurul loc din Ucraina în care se deplasează delegațiile maghiare (cu excepția președintei Katalin Novák, care a participat la Kiev la o reuniune la nivel înalt privind securitatea alimentară, la sfârșitul lunii noiembrie). Ceea ce a atras atenția a fost modul în care au fost întocmite comunicatele, cu o delimitare foarte clară între Ucraina și Transcarpatia. S-a pus accentul, și asta nu pentru prima dată, pe faptul că „Transcarpatia poate conta pe sprijinul patriei”. Termenul „anyaország” înseamnă literalmente „patrie”, iar în acest context, fără nicio îndoială, este vorba de Ungaria. Oficialii maghiari fac referire foarte des la „150.000 de motive pentru terminarea acestui război și obținerea păcii”. Aceasta este, bineînțeles, o referire directă la dimensiunea diasporei maghiare din Transcarpatia.
Ce s-a întâmplat de fapt?
A existat multă emoție în jurul acestei acțiuni de predare a prizonierilor. Problema este că în principal presa ucraineană este cea care scrie despre aceste evenimente în detaliu. Nu se pot afla prea multe informații din presa maghiară. Oficialii guvernamentali, de asemenea, au păstrat tăcerea. Negocierile urmau să fie purtate între Serviciul maghiar de binefacere din Malta și Biserica Ortodoxă, din partea rusă. Intermediar a fost mitropolitul Ilarion. O figură de mare interes, acesta a fost până de curând Președintele Departamentului de Relații Externe ale Bisericii din cadrul Patriarhiei Moscovei. El a fost cel care a mulțumit autorităților maghiare pentru că au împiedicat sancționarea patriarhului Kiril. Ilarion însuși a fost tratat ca un apropiat al său. Ilarion a devenit Mitropolitul Bisericii Ortodoxe Maghiare. Neoficial, se spune că acesta a venit în Ungaria datorită încrederii sale că Budapesta nu va sprijini niciun fel de demers împotriva Bisericii.
Biserica Ortodoxă Rusă a făcut publică o declarație: „Cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Kiril al Moscovei și al Întregii Rusii, prin Biserica Ortodoxă Rusă, în cadrul cooperării inter-bisericești, la solicitarea părții maghiare a fost transportat în Ungaria un grup de prizonieri de război ucraineni care au participat la ostilități, acești prizonieri fiind de origine transcarpatică”.
Numărul prizonierilor de război care urmau să fie eliberați nu era pe de-întregul clar. O vreme, atât comunicatele de presă maghiare, cât și cele ucrainene au menționat „cel puțin” unsprezece persoane. Pe 10 iunie, viceprim-ministrul Semjén a declarat pentru săptămânalul Mandiner: „Cei unsprezece prizonieri originari din Regiunea Transcarpatică care se află în Ungaria nu mai sunt prizonieri de război, ci oameni liberi”. Acesta a fost răspunsul dat de un reprezentant al statului maghiar la solicitarea adresată de Ministerul de Externe ucrainean. Autoritățile de la Kiev au arătat în mod clar că nu știu nimic despre operațiune iar chestiunea, de fapt, îi privește pe cetățenii lor.
Viceprim-ministrul Semjén – politician al alianței Partidului Popular Creștin Democrat (KDNP) – a subliniat că eliberarea prizonierilor a reprezentat un gest al Bisericii Ortodoxe Ruse către Ungaria. Pentru portalul vasarnap.hu, acesta a declarat:
„Îi datorăm recunoștință Mitropolitului Ilarion”, „iar cei eliberați primesc ajutor în Ungaria, nu „îngrijire”. Ei decid ce fac, din proprie voință. Dacă aș fi un reprezentant al Ucrainei, le-aș mulțumi pentru asta.”
Continuarea AICI