Administrația separatistă de la Tiraspol acuză administrația constituțională de la Chișinău de declanșarea războiului de pe Nistru. Maia Sandu punctează că în 1992 Rusia a fost agresorul, iar țara noastră și-a apărat demnitatea și libertatea.

Declarațiile au fost făcute în cadrul evenimentelor de comemorare a victimelor acțiunilor militare din 1992. Liderul autoproclamat de la Tiraspol, Vadim Krasnoselski, a transmis o declarația în care spunea că oficialii din Moldova ar fi demarat acțiunile militare împotriva „poporului pe care îl numeau al său”.

„Astăzi ne amintim de evenimentele tragice de pe 2 martie 1992, când conducerea Republicii Moldova a declanșat o agresiune armată la scară largă împotriva poporului transnistrean. Chișinăul a păstrat tăcerea în toți acești ani cu privire la crimele comise de forțele armate moldovenești în Transnistria. Nimeni nu a fost pedepsit. Nimeni nu s-a pocăit”, a transmis Krasnoselski.

Maia Sandu, în adresarea către veteranii de pe Nistru, a apreciat curajul și devotamentul lor pentru țară. Președinta a menționat, în context, că actualmente libertatea din nou ne este amenințate, iar ucrainenii o apără pe câmpul de luptă.

„Dumneavoastră, veteranii, ați fost în toți anii de independență și sunteți și astăzi în prima linie a apărării democrației. Vă datorăm respect și vă datorăm recunoștință. Astăzi, la mai bine de trei decenii de la acele evenimente, pacea și libertatea noastră sunt din nou amenințate. Ele sunt apărate, inclusiv pentru noi, de către ucraineni pe câmpul de luptă. Trebuie să spunem lucrurilor pe nume. În război, agresorul este cel care atacă.
În 1992, agresorul a fost Rusia. Astăzi, în Ucraina, agresorul este Rusia. A spune că ambele părți sunt vinovate înseamnă a falsifica adevărul. Neutralitatea morală în fața agresiunii înseamnă nu doar lașitate, ci și minciuna. Iar solidaritatea între popoarele care au cunoscut agresiunea este o datorie. Republica Moldova nu a râvnit la teritorii străine, nu a pornit războaie și a apărat doar pământul strămoșesc”, a declarat Maia Sandu.

Share.
Exit mobile version