Cum războiul din Ucraina ar putea schimba situația din stânga Nistrului? În ce caz Chișinăul ar refuza categoric să se reintegreze cu Tiraspolul? Ce vrea să transmită Tiraspolul prin declarațiile provocatoare ale așa-zisului ministru de externe Igantiev? Răspunsul îl găsiți în intreviul acordat pentru jurnal.md de către vicepremierul Oleg Serebrian.
Ce vrea să demonstreze Tiraspolul prin declarațiile recente, făcute la Moscova, de către așa-zisul ministru de externe Vitali Ignatiev, precum că regiunea transnistreană ar intenționa să adere la Rusia?
– Și noi ne-am minunat de aceste afirmații, pentru că ele nu aduc decât tensiune, o tensiune inutilă. Noi dimpotrivă încercăm să netezim colțurile și să manifestăm cât mai multă deschidere. În situații de criză, inclusiv pentru calmarea opiniei publice, este important să menținem un canal de dialog, care a fost periclitat anume de aceste declarații neașteptate. Până în iunie, când R. Moldova a obținut statutul de stat candidat pentru aderarea la UE, Tiraspol dădea asigurări și Kievului, și Chișinăului, că ține să fie cât mai departe de orice implicare în conflict sau de resuscitarea conflictului armat. Dar după aceasta, declarațiile pe care le-am auzit de la Tiraspol sună aproape amenințător.
Mulți observatori politici consideră că există un interes pentru destabilizarea situației interne din R. Moldova. În astfel de condiții, conflictul transnistrean poate juca un rol nefast. Dezghețarea lui poate fi pentru noi toți o mare problemă, o criză cu adevărat de proporții. R. Moldova pledează pentru menținerea dialogului și statu-quo-ului și în niciun caz nu va merge la dezghețarea conflictului, dar odată ce avem acest focar conflictual, trebuie să fim pregătiți pentru orice evoluție.
– Dezghețarea conflictului se poate întâmpla numai dacă rușii ocupă Odesa?
– După cum evoluează războiul în Ucraina, e greu de presupus că în timpul apropiat armata rusă ar ajunge la Odesa. Dar destabilizarea situației în R. Moldova se poate întâmpla și fără ofensiva Rusiei în sudul Ucrainei. Din păcate, asta este o realitate.
– În orice caz, declarațiile de ultimă oră ale lui Ignatiev ne amintesc de începutul războiului din Ucraina, când separatiștii din Donețk și Lugansk au declarat exact același lucru, că vor să adere la Rusia.
– Tratările sunt diferite. Unii consideră că declarația dlui Ignatiev a fost circumstanțială. Adică, aflându-se la Moscova, el a lansat un mesaj de consum intern pentru ruși sau pentru o parte a populației din regiunea transnistreană, care are anumite atitudini sau filiații geopolitice. Eu prefer să cred că anume acesta este motivul. Sigur că, în condițiile de azi, poate fi și o altă lectură. Într-o perioadă de calm, am fi lecturat discursul respectiv cu totul altfel, dar pe timp de război sigur că acesta trezește nedumerire. Nu poți veni cu un discurs inflamabil, care poate să incite spiritele, într-o perioadă când ele deja sunt încinse. Deci, sau este o imprudență din partea lui, sau o proastă intenție de destabilizare a situației.
(…)
– Ce credeți că s-ar întâmpla, dacă i-am asculta pe unii lideri de opinie și am renunța la regiunea transnistreană?
– Mai întâi de toate, ar trebui să înțelegem ce înseamnă așa-zisa Transnistrie, căci viziunea geofragică asupra a ceea ce este această regiune diferă la Chișinău și la Tiraspol. Cei de acolo consideră că și Cocieri, și Coșnița, și Varnița, chiar și Copanca, trebuie să facă parte din așa-numita „republică moldovenească nistreană”. Dacă vă uitați pe hărțile editate de ei, nu doar teritoriul controlat efectiv în momentul de față de către autoritățile neconstituționale, dar și alte opt localități subordonate Chișinăului ar trebui să facă parte din componența „rmn”. Am auzit și eu tot felul de teze și ipoteze, că ar fi bine să le dăm independență și ei să ne dea Benderul, dar astea sunt lucruri nerealiste. Nimeni nu ne va da nimic pur și simplu. Pare o soluție ușoară, dar nu am dori să avem alături de noi un teritoriu care ne iese în totalitate de sub control. Independența regiunii transnistrene nu este sub nicio formă o soluție, pentru că ar duce la o și mai mare nesiguranță și instabilitate decât s-ar crede.
(…)
– Dacă admitem că povestea noastră europeană nu este un vis, cum va fi posibil să aderăm la UE cu un conflict înghețat și cum vom proceda în cazul în care Tiraspolul se va opune acestui lucru?
– Va fi posibil, așa cum a fost în cazul Ciprului și așa cum Ucraina este astăzi stat candidat la aderare la UE. În cazul malului stâng al Nistrului, este foarte important ce vor dori oamenii. De aceea este foarte necesară o mutație în mentalitatea populației. Spuneam recent și la Bruxelles că trebuie să facem tot posibilul ca procesul de integrare în UE și cel de reintegrare a țării să fie sincronizate cumva, să meargă în paralel, inclusiv prin motivarea pozitivă a cetățenilor. Dacă toate companiile astea se înregistrează acum în R. Moldova, este un fapt cert că sectorul economic înțelege deja care sunt beneficiile unor relații cu UE. Drept dovadă, comerțul regiunii transnistrene, în proporție de 70 la sută, se face cu UE, fapt care era de negândit acum trei au patru ani.
Mutația care se produse în această privință a început în 2013, odată cu liberalizarea circulației pentru posesorii de pașapoarte moldovenești. Astfel, trebuie să lucrăm mai mult nu doar cu așa-zisele oficialități de la Tiraspol, dar cu oamenii de acolo, să creăm peste Nistru o veritabilă societate civilă, cu suportul partenerilor externi. Regiunea transnistreană, fiind o enclavă între noi și o Ucraină puternică, nu are alte posibilități și este determinată geografic să fie în UE, să fie împreună cu noi.
(…)
– Pe parcursul anilor, Chișinăul a făcut multe concesii în fața Tiraspolului. Recent, prim-ministra Gavriliță a intervenit pe lângă Comisia Europeană pentru a fi reluat importul de metale către Uzina Metalurgică din Râbnița. Aceste cedări se fac din cauza dependenței noastre energetice de malul stâng sau și din alte motive?
– Prelungirea licenței pentru uzina din Râbnița a fost o decizie temporară, pentru a aduce în conformitate instalațiile ecologice ale întreprinderii. Noi nu avem interesul ca această uzină să fie lichidată, pentru că acolo lucrează cetățenii noștri de pe ambele maluri ale Nistrului. Mergeți dimineața la Rezina și veți vedea sute de cetățeni de acolo care lucrează la Râbnița. Și CFM, care transportă metalele, are de câștigat din aceasta. Lucrurile sunt mult mai interdependente decât s-ar crede și trebuie să vedem efectele colaterale ale pașilor care sunt întreprinși. Da, am auzit speculații că aceasta s-a făcut doar în legătură cu importul de electricitate, dar nu este chiar așa. Întotdeauna, la negocieri, folosești diferite instrumente, dar în orice caz noi ținem cont și de dimensiunea umanitară. Dacă mâine s-ar închide întreprinderea respectivă, mii de oamerni vor rămâne fără lucru. Ceea ce dorim noi este ca întreprinderile date să funcționeze în deplină conformitate cu legislaația țării noastre.
– În ce măsură Tirasolul ne șantajează, pornind de la aceeași dependență energetică a noastră față de ei?
– Folosirea cuvântului șantaj în cazul dat este nepotrivită. Pentru că și Chișinăul îi poate șantaja în același fel, căci noi suntem singurul cumpărător al energiei electrice de acolo. Dacă noi nu cumpărăm, cine cumpără? Dar ei trebuie să funcționeze, nu? Ajungem iarăși la interdependență și nu știu cine de cine depinde mai mult în cazul cu electricitatea. Da, prețul pe care ni-l oferă Tiraspolul este incomparabil mai interesant decât cel de pe alte piețe, dar la un moment dat poate să apară o situație când vom spune că acesta este un preț al demnității și noi preferăm să achiziționăm de două ori mai mult, dar din altă parte.
(..)
– De foarte mulți ani se vorbește și despre necesitatea modificării formatului de pacificatori din regiunea transnistreană într-o misiune civilă internațională. Hai să fim sinceri, cum credeți că ar putea fi scoasă armata rusă de acolo?
– Referitor la formatul de negocieri și la misiunea de pacificare, au fost foarte multe discuții în spațiul public și s-au vehiculat multe idei. Repet, nu este cazul să vorbim despre o reconfigurare cardinală a geometriei formatului de negocieri cât timp nu vom vedea care va fi sfârșitul războiului din Ucraina. Sunt convins că războiul din Ucraina, dincolo de tragedia care este pentru poporul ucrainean și nu doar pentru el, a condus la o schimbare cardinală a geopoliticii regiunii Mării Negre și a creat premize noi. Deja trebuie să înțelegem că procesul de extindere a UE către Est, la fel ca și stagnarea procesului de negocieri în dosarul transnistrean, se datorează invaziei ruse în Ucraina. Și relansarea negocierilor se va datora într-un fel tot situației din Ucraina.
Vom vedea la momentul potivit, căci acum lucrurile sunt foarte schimbătoare, e o situație foarte volatilă și radarele noastre de prognoză nu pot fi îndreptate la distanțe foarte mari. Ceea ce lucrăm acum este viitorul imediat, încercăm să gestionăm o situație foarte complicată dintr-un viitor care este efectiv prognozabil. Mai mult nu putem nici spune, nici face, ne putem da numai cu părerea. Dar și asta o pot face doar comentatorii politici, nu și oficialii guvernamentali.
Sursa: https://www.jurnal.md