Rusia lui Putin este tot mai asemănătoare cu Rusia lui Stalin, consideră jurnalistul Andrei Soldatov, unul dintre cei mai apreciați experți în serviciile secrete ruse, despre care a scris trei cărți: „Noua nobilime”, în care descrie cum au acaparat statul rus serviciile secrete în era Putin, „Web-ul roșu”, care analizează încercările Kremlinului de a controla Internetul, și „Compatrioții: Istoria brutală și haotică a exilaților, emigranților și agenților ruși din străinătate”, apărut în România în 2022, la Editura Omnium. Într-un interviu acordat Veridica și TVR, Soldatov a explicat cum a corupt Putin societatea rusă, de ce FSB-ul este continuatorul KGB-ului sovietic, care sunt metodele și mentalitatea ofițerilor de informații, și cum au ajuns aceștia să creadă și să îl convingă și pe Putin că un război în Ucraina este necesar.
„Una din multele trăsături ale Rusiei lui Putin este că agențiile de spionaj nu s-au schimbat prea mult față de predecesoarele lor sovietice”
VERIDICA: „Compatrioții…” începe cu povestea a trei personaje, imediat după Revoluția Bolșevică: Zarubin, Eitingon și Gorskaia, un rus disciplinat, un evreu ingenios și aprig și o româncă educată, feroce, cosmopolită, care aveau să devină agenți sovietici de succes. Toți trei aveau să contribuie la definirea și implementarea strategiei Kremlinului privind amenințarea rușilor din afara granițelor. Ce v-a motivat să alegeți aceste trei personaje pentru a povesti cum a început totul?
ANDREI SOLDATOV: Am ales aceste trei personaje pentru că, în primul rând, am vrut să spunem și să explicăm ce putem înțelege despre serviciile de securitate ruse din ziua de azi, despre cum funcționează ele acum, din perspectiva trecutului. Din păcate, una din multele trăsături ale Rusiei lui Putin este că agențiile de spionaj nu s-au schimbat prea mult față de predecesoarele lor sovietice. Există mai multe feluri în care putem spune această poveste. Putem încerca să explicăm lucrurile din perspectivă academică, să discutăm despre instituții și organizații și să folosim termeni specializați. Dar nu va fi interesant pentru publicul larg. Însă mai poți spune povestea și vorbind despre oameni, despre vieților lor, mai ales dacă ai anumite personaje cu o carieră îndelungată în serviciile de securitate sovietice, începând cu anii 1920 și până în anii 1960, în anumite cazuri chiar 1980, dacă vorbim de mai multe generații. Acesta este cazul acestor personaje. Ele reprezintă mai multe generații, iar o parte din urmașii acestor personaje încă mai activează în Rusia zilelor noastre.
VERIDICA: Chiar? La un secol distanță, încă mai există urmași care lucrează în aceleași servicii de informații secrete?
ANDREI SOLDATOV: Nu, nu lucrează în serviciile de securitate. Însă există un tip care a făcut carieră ca bancher, având mare succes datorită legăturilor pe care familia lui le avea cu serviciul de informații externe al Rusiei. Bunica lui a fost cea care l-a ajutat și l-a prezentat persoanelor potrivite. Iar în anii ’90, multe lucruri în Rusia, în special băncile, depindeau foarte mult de relațiile pe care le aveai cu serviciile de securitate, iar serviciile de informații externe jucau un rol foarte important, pentru că aici lucrau oamenii cei mai buni, mințile cele mai strălucite. Așadar, a făcut carieră și a ajuns un om de afaceri de succes datorită relațiilor. Dar lucrurile s-au schimbat odată cu venirea lui Putin. Toți știm că Putin este foarte dur și paranoic, aș zice. Sistemul pe care l-a creat nu a dat și nu dă nimănui garanții, chiar dacă ai cunoștințe la nivel înalt. Așa că tipul a ajuns la închisoare, a fost eliberat, iar acum a trecut de partea cealaltă. Face parte din comunitatea de emigranți ruși și îi ajută pe activiștii care militează pentru drepturile omului. Și totuși, familia și ideile lui i-au modelat modul de a gândi, sunt lucruri pe care le putem regăsi încă de la începutului secolului 20.
VERIDICA: Ce surse ați folosit? Știm că arhivele serviciilor de informații se deschid abia după câteva decenii, asta dacă se deschid, iar arhivele ruse sunt printre cele mai greu de accesat. Cum ați obținut atunci acces la dosarele unora dintre cei mai importanți spioni sovietici și ruși?
ANDREI SOLDATOV: Irina* și cu mine suntem jurnaliști de investigație. Scriem despre acest subiect de peste 20 de ani. În acest timp, din 1999 încoace, am cultivat câteva surse bune în interior. Pe de-o parte, ne bazăm pe arhive. Dar, ca jurnaliști, știm cât de important este să vorbești cu oamenii. Așa că vorbim cu oamenii iar ei au acces la anumite povești de familie, arhive sau volume memorialistice. Există cărți care au fost publicate exclusiv pentru membrii familiei, chiar de către aceste personaje. Așa am obținut poze incredibile, povestiri incredibile vizavi de evenimente interesante, care ocupă un loc central în istoria rusă și sovietică. Când ai acces la astfel de lucruri, poți înțelege mai bine caracterul oamenilor și acțiunile lor.
VERIDICA: Cei care au fost recrutați pentru a deveni spioni sovietici erau legați de ideea unei revoluții globale, așa cum scrieți în carte. Însă care e situația ultimilor 30 de ani? Ce îi motivează pe emigranții ruși să lucreze pentru Putin? Există o ideologie folosită de Kremlin sau Lubianka pentru a-i atrage? Sau o fac doar pentru bani și putere? Sau poate sunt frustați de țara în care trăiesc, sau tânjesc după patria lor?
ANDREI SOLDATOV: Da, este o întrebare foarte bună. De asta am ales aceste personaje, pentru că am vrut să demonstrăm că serviciile de informații sovietice și ruse au avut mereu două componente. Pe de-o parte, există moștenirea oamenilor care sunt motivați de ideologie. De aceea am ales această evreică din România, deoarece ea chiar credea în ideologia comunistă și avea contacte peste tot în lume. Vorbea multe limbi, era bine educată, inteligentă și experimentată. Pe de altă parte, Zarubin, pe numele lui adevărat, reprezintă pentru noi a doua fază a serviciilor de informații ruse, una foarte brutală și naționalistă, unde serviciile doreau să controleze totul. Iar o mare parte din realizările serviciilor de informații sovietice, în special în perioada interbelică, s-a datorat primei categorii de oameni care erau extrem de globalizați, pentru că ei credeau nu în Rusia, ci în comunism. Și era mai ușor să recrutezi oameni pentru cauza comunistă decât să-i recrutezi, de exemplu, ca să spioneze și să ajute Rusia Sovietică. Atunci când spionezi în numele unui ideal, nu simți că ești trădător, pentru că nu este vorba despre țara ta, este vorba despre întreaga lume. Dar atunci când ești recrutat ca să spionezi doar pentru Rusia, ei bine asta complică mult lucrurile. Dar deja la mijlocul celui de-al Doilea Război Mondial, Stalin, care era mereu paranoic, a devenit și mai paranoic, așa că a hotărât să se debaraseze de prima categorie de informatori, și să se bazeze exclusiv pe acești spioni ruși care, repet, erau foarte brutali, naționaliști și obtuzi. Iar pe parcurs, ei au distrus multe din realizările primei categorii. De aceea, după război, agențiile de informații ale URSS nu au mai avut același succes. Asta se întâmpla înainte de al Doilea Război Mondial. Acum, desigur, Rusia nu are o ideologie care să fie la fel de atrăgătoare precum cea din anii 1930. În același timp, încă mai există oameni care sunt foarte deranjați de evenimentele din lume, și cred că Rusia, Putin mai ales, le oferă o oarecare alternativă, iar acești oameni pot fi abordați. Pe de altă parte, însă, mai încercăm să arătăm în carte că, încă de la bun început, serviciile de informații sovietice s-au bazat pe influența pe care o aveau în rândul emigranților ruși. Vorbim despre mai multe generații, începând cu cei care au fugit din Rusia țaristă, deoarece oamenii au început să fugă din Rusia cu mult înainte de revoluție. Și nu s-au mai oprit. Vedem și acum un val foarte mare de imigranți. Problema este că serviciile de informații sovietice, și cele ruse de acum, știu cum să vorbească cu acești oameni, uneori într-o manieră foarte dură. Mulți dintre acești oameni au rude care au rămas în țară. Așa că spioni precum Zarubin și prietenii lui au putut foarte ușor să abordeze acești emigranți și să le spună, „Uite ce e, încă mai aveți rude în Uniunea Sovietică. Îi putem foarte ușor băga la închisoare. Așa că, vă rog, alegerea este a voastră”. Exact același lucru se întâmplă și acum. Putem vedea cum deja serviciile de securitate ruse, încă de la începutul războiului din Ucraina, au început să abordeze familiile celor care au părăsit Rusia recent, oameni care au fugit din calea războiului. Datorită avocaților, cunoaștem câteva exemple. Există familii ale emigranților care au fost abordate de FSB și li s-a cerut să vobească cu rudele lor. Așa că vedem cum aceste tactici și metode nu dispar de fapt niciodată.
Cum folosește regimul Putin emigranții ruși pentru a-și atinge obiectivele în Occident
VERIDICA: Cartea spune câteva povești fascinante, de exemplu asasinarea lui Troțki în 1940 din ordinul direct al lui Stalin. Este cu siguranță un scenariu de blockbuster. Apropo de ce s-a întâmplat după anii ’90, de exemplu, descendenții rușii albi care au fugit în Statele Unite și au cedat de bunăvoie Biserica Albă lui Putin. Cred acești oameni în lumea pe care Putin o prezintă? O lume alternativă construită prin dezinformare și așa mai departe? De ce aleg acești oameni excepționali să lucreze pentru Putin?
ANDREI SOLDATOV: Ei bine, aș spune că majoritatea nu au motive ideologice. Sunt extrem de cinici. Oamenii de care vorbiți sunt persoane precum Boris Jordan, care provine dintr-o familie ruso-americană și este descendentul direct al unei familii de emigranți ruși nobili, plecați imediat după revoluție. Da, el a ales să meargă în Rusia la începutul anilor ’90 pentru că nu avea prea mult succes în Statele Unite. Și și-a dat imediat seama că Rusia anilor ’90 oferea oportunități bune de a face bani. Și asta a făcut timp de opt-zece ani, a făcut bani. Nu s-a implicat prea mult în politică. E adevărat că tatăl lui a vrut să investească în anumite sectoare din Rusia, cumva pentru a promova imaginea Gărzii Albe. Însă pe fiul lui asta nu l-a interesat prea mult, a fost mai mult un hobby. Apoi însă a venit Putin. Iar Putin a fost extrem de interesat, la scurt timp după venirea la putere, să preia controlul asupra emigranților ruși din Europa și Statele Unite. A început să vorbească cu acești oameni, iar asta a creat o oportunitate pentru Jordan și alții ca el. Când liderul țării devine atât de interesat de aceasă temă iar tu ai ceva de vândut – familia Jordan și-a pus la vânzare influența pe care o avea în rândul comunității de emigranți ruși – exact asta s-a și întâmplat. Au decis să coopereze cu Putin și să îl ajute. Au și suferit foarte mult pentru că Putin a fost mereu necruțător. Modul în care gestionează greșelile altora este foarte dur. Cu toate acestea, până acum, și de fapt imediat după anexarea Crimeii, acești oameni l-au susținut mult pe Putin și au încercat să-i spele reputația în Occident, folosindu-se de toate relațiile lor, de influență, de bani, ceea ce ne-a surprins pe toți. În tinerețe, când aveam douăzeci de ani, citeam o groază de povești despre emigranții dintre rușii albi**. Și desigur, îi uram pe cechiști, și ziceam că oamenii aceștia nu vor mai vorbi niciodată unii cu alții. Și deodată, 20 de ani mai târziu, prin anii 2000, Boris Jordan, care, cum am spus, vine dintr-o familie importantă de aristocrați, îl glorifică acum pe Putin, care nu s-a sfiit niciodată să recunoască, ba chiar s-a mândrit că a lucrat pentru KGB, urmașul direct al Cheka, care a masacrat elitele de emigranți ruși albi. Și nu puteam pricepe cum poți face asta? Cum poți justifica lucrurile astea? Se pare că toți acești oameni sunt atrași de ideea unui lider puternic. Indiferent cine e, poate să fie țar, poate să fie Stalin, poate să fie Putin. Ce contează este să fie o țară puternică, mare, cu un lider foarte puternic. Pentru ei este de-ajuns.
VERIDICA: Îmi place citatul pe care îl dați din celebrul disident și emigrant politic sovietic, Vladimir Bukovski, care explica apariția Imperiului Rus: expansiunea Rusiei a fost rezultatul unui proces îndelungat în care rușii au fugit de putere iar puterea i-a urmărit. Și nu cred că este doar o figură de stil, este mai mult de atât. În prezent, la opt luni de la începutul războiului în Ucraina, nu mai putem spune că Occidentul nu are nicio vină. Mai au vreo influență acești ruși în țările lor adoptive, în Statele Unite și Europa de Vest, la fel ca înainte de război?
ANDREI SOLDATOV: Ei bine, cred că sunt două probleme interesante de discutat aici. O problemă este că, dintr-odată, Occidentul a adăpostit recent un număr mare de emigranți ruși, oameni care au fugit din țară din cauza războiului. Vorbim de peste 100.000 de persoane. Există diferite estimări, însă niciuna din ele nu este foarte precisă. Așa că aș spune, cu multă prudență, că vorbim de câteva sute de mii de oameni. Acești oameni sunt extrem de bine educați. Nu toți și-au declarat public opoziția față de Putin, dar niciunul din ei nu își dorește să fie înrolat și trimis să lupte în Ucraina, ceea ce mă face să sper că măcar acești oameni nu își doresc să lupte. Ei ar putea reprezenta un avantaj pentru țările occidentale deoarece, așa cum am spus, mulți dintre ei sunt bine educați și nu le convine să rămână în țară. Desigur, cu toții știm argumentul emoțional făcut de Volodimir Zelenski, care a spus despre ruși că mai bine îi trimitem pe toți înapoi acasă, iar asta va declanșa o revoluție. Mă îndoiesc că asta chiar ar putea să provoace o revoluție. Revoluțiile nu încep așa. Și desigur, nu poți începe o revoluție din închisoare, pentru că acolo îi vom găsi pe acești oameni dacă îi trimitem înapoi. Cu toate acestea, aș spune că tot reprezintă o oportunitate. Nu este o amenințare, ci o oportunitate. Însă există mulți ruși care locuiesc deja de mulți ani în Occident, de foarte mult timp. Vorbim despre oameni care au emigrat în anii ’90, unii din ei la începutul anilor 2000, unii chiar din 1980. În mod surprinzător, mulți dintre ei sunt susținători vehemenți ai Kremlinului. Îi vedem pe acești oameni în Germania, îi vedem și în Cehia și în Statele Unite. Aceștia sunt oamenii care participă la mitinguri pro-Kremlin de amploare organizate pe 9 mai, când ei sărbătoresc așa-zisa victorie a Rusiei în al Doilea Război Mondial. Și participă afișând tot felul de portrete și așa mai departe. Problema acestor oameni este că au plecat din Rusia de atâta timp, încât au uitat complet de ce au plecat de la bun început. Asistăm, în schimb, la pierderea identității naționale. Ei nu trăiesc nici în Occident cu totul, și nu mai sunt nici în Rusia. Sunt undeva între aceste două lumi. Unii dintre ei mai au oarece probleme în Occident, ei nu simt că au un loc pe care îl merită. Iar această criză de identitate națională a fost întotdeauna exploatată cu succes de către Kremlin, pentru că exact asta le oferă: sentimentul de apartenență la ceva măreț. De exemplu, dacă trăiești într-un orășel din Germania și ai venit aici din Rusia acum mulți ani, și încă te mai chinui să înveți limba iar locul de muncă nu este așa grozav cum ți-ai dorit, asta este o imagine a ta. Însă imaginea se schimbă complet dacă te gândești, „Nu sunt doar cineva care trăiește într-un oraș provincial, ci fac parte din această țară mare care a făcut toată lumea să vorbească despre ea”. Și toată lumea se gândește ce e de făcut cu Rusia. Asta îți dă un sentiment plăcut că faci parte din ceva cu adevărat important. În cazul ăsta, ai ceva de spus vecinilor tăi. Tu chiar îl înțelegi pe Putin și asta te poate face mai important în viața de zi cu zi. Iar acest gen de sentiment este exploatat de Putin chiar și acum. Acești oameni au o problemă identitară, care nu are nimic de-a face cu se întâmplă în Ucraina. Din păcate, nu avem de-a face cu argumente raționale. Acești oameni nu răspund decât la emoții. Ei aleg să nu asculte toate știrile despre evoluția din Ucraina, cât de mulți oameni au fost omorâți și toate atrocitățile de acolo. Nu îi interesează, pentru că au nevoie de identitatea lor națională și să simtă că aparțin cu adevărat la ceva măreț.
VERIDICA: Credeți că aceste comunități sunt manipulate de Rusia? Mă gândesc la cazul Lisa din Germania, de acum șapte ani. A fost un scandal uriaș, cu ramificații diplomatice. A fost un eveniment important care a demonstrat cum dezinformarea poate fi folosită pentru a manipula o comunitate. Ținând cont că diaspora rusă este a treia ca mărime din lume (25 de milioane), credeți că serviciile secrete ruse pot manipula acești oameni din Occident?
ANDREI SOLDATOV: Cu siguranță asta încearcă, o fac de ani de zile, și aș spune că nu s-au oprit niciodată. Imediat după revoluție, începând cu 1922, din câte țin minte, există anumite documente adoptate de serviciile secrete sovietice, ordine directe de a începe colaborarea cu emigranții ruși pentru a promova obiectivele ruse, pe atunci sovietice. Așa că au creat o rețea foarte costisitoare de organizații deja în anii 1920, 1930 și 1940, și desigur după război. Vorbim de multe lucruri aici, de inițiative culturale, de mișcarea pentru pace, de schimburi, tot felul de acțiuni care erau deghizate în activități civile, însă în care, de fapt, KGB-ul juca un rol important. Aceleași organizații mai există și în prezent. Putin a venit și a investit și mai mult în aceste activități, pentru că a înțeles criza identitară pe care am descris-o. A decis atunci să creeze o rețea vastă de organizații sub umbrela Rossotrudnichestvo – Agenția Rusă de Cooperare, care este official subordonată Ministerului de Externe, deși toată lumea știe că prezența spionilor ruși este una semnificativă la nivelul instituției. Există acum foarte mulți ruși în străinătate, iar mulți dintre ei, așa cum am spus, au ajuns în aceste țări acum foarte mult timp, ceea ce înseamnă că nu toți, dar mulți au pașapoarte și pot vota. Astfel, ei pot influența contextul politic în țări europene, în special în țările unde există un număr mare de ruși, precum Germania. Sunt și foarte activi în viața politică. Cealaltă problemă este că se pare că doar Putin și agențiile lui au vrut să vorbească cu acești oameni. Emigranții politici ruși, organizațiile politice ruse și exilații nu prea au reușit să dialogheze cu ei. Și mi-aduc aminte când făceam cercetare pentru acest volum, am vorbit cu politicieni de opoziție ruși care locuiesc în Statele Unite sau în alte țări. Și i-am întrebat: „De ce nu luați legătura cu rușii din Berlin și New York, din Brighton Beach și așa mai departe?” Iar răspunsul lor a fost…nu cinic, dar aș spune lipsit de viziune. Mi-au spus pur și simplu „Nu avem niciun motiv pentru care să discutăm cu ei”. Într-o măsură, îi disprețuiesc, și cred că este o mare greșeală. Deci există această comunitate mare de vorbitori de rusă, lăsați fără nicio îndrumare, fără ca presa să vorbească cu ei. Și dintr-odată vine Putin și presa lui, care au investit foarte mulți bani într-o modalitate de a ajunge la acești oameni. Ei devin o pradă ușoară pentru propaganda lui Putin. Și bineînțeles că au fost folosiți și încă sunt folosiți.
Citește tot interviul AICI