Când Volodimir Zelenski a fost întrebat dacă este îngrijorat de multiplele tentative de asasinat ale rușilor împotriva sa, a răspuns că nu-și permite acest lux în vremuri de război.
„Dacă m-aș gândi constant la asta, m-aș închide, la fel ca Putin, care abia mai iese din buncăr. Desigur, gărzile mele de corp ar trebui să se gândească cum să prevină acest lucru (asasinatul – n.red.), iar aceasta este sarcina lor. Eu nu mă gândesc la asta”, spunea Zelenski luna trecută, într-un interviu pentru CNN.
Amenințările constante și măsurile de precauție
Președintele ucrainean a jucat un rol esențial în atragerea de ajutor internațional pentru forțele sale armate încă de la început, după ce a răspuns la oferta SUA de a-l evacua din Kiev cu celebra frază „Am nevoie de muniție, nu de o plimbare”.
De aceea și este o țintă, iar parlamentarii și bloggerii militari ruși cer sistematic ca el să fie lichidat. Determinarea lui a devenit un simbol atât pentru ucraineni, care-i urmează exemplul și-și apără țara, dar și pentru multe state occidentale și nu numai.
Încă din primele săptămâni de după startul invaziei din februarie 2022, autoritățile de la Kiev au dezvăluit că au avut loc cel puțin 12 tentative serioase de asasinat asupra lui Zelenski. Întâi, Moscova a sperat că va cuceri capitala și va schimba conducerea cu una aservită Kremlinului în primele zile. Apoi, când a devenit evident că acest lucru nu se va întâmpla, a trimis numeroase echipe de sabotaj, inclusiv mercenari Wagner sau luptători ceceni, toți cu misiunea de a-l elimina pe președintele ucrainean.
La un moment dat aceste atacuri erau atât de dese și intense, încât însuși Zelenski, într-o discuție online cu senatorii americani, le-a spus acestora că ar putea fi ultima dată când îl văd în viață.
Riscurile au mai scăzut pe parcurs ce războiul a luat amploare și forțele ruse s-au ciocnit de o rezistență tot mai mare a celor ucrainene, dar pericolul e departe de a fi eliminat. De câte ori Kievul reușește atacuri care demonstrează lipsurile de oameni, armament și strategie în ce-i privește pe ruși, voci importante de la Moscova insistă că singurul răspuns „adecvat” este lichidarea președintelui ucrainean.
Tocmai de aceea, orice călătorie a lui Zelenski, mai ales în străinătate, este planificată în cel mai mare secret, iar atunci când s-a întâmplat ca detalii despre vizite să ajungă în presa țării gazdă (ca în februarie, cu vizita la Bruxelles, sau în iulie, la Sofia), Kievul a răspuns cu furie, luând în calcul inclusiv anularea călătoriilor.
Și furia e de înțeles, dacă ne uităm la palmaresul Kremlinului în ce privește eliminarea opozanților în operațiuni de asasinat în străinătate. Cazul fostului ofițer rus dezertor Alexander Litvinenko sau al agentului dublu ruso-britanic Serghei Skripkal sunt doar cele mai mediatizate exemple din ultimii ani.
Cine conduce Ucraina dacă moare Zelenski
Așadar, chiar dacă Kievul nu vorbește despre asta, există un plan bine pus la punct în eventualitatea asasinării lui Zelenski.
Din punct de vedere constituțional, linia succesorală este clară.
„Atunci când președintele nu își poate îndeplini atribuțiile, președintele Radei Supreme a Ucrainei (Parlamentul – n.red.) preia responsabilitățile sale. Prin urmare, nu ar exista un vid de putere”, a declarat pentru sursa citată Nikola Kniajițki, un parlamentar de opoziție din Liov.
Președintele Radei Supreme – Ruslan Stefanciuk, membru al partidului lui Zelenski – nu are o cotă foarte mare de încredere în sondaje. Se situează undeva la 40%, mai puțin de jumătate față de Zelenski, și nici nu este popular printre parlamentarii Opoziției.
„Dar nu cred că contează asta. Există o echipă de conducere puternică și cred că am vedea un guvern de uniune națională coagulat în jurul ei”, a spus Adrian Karatnicki, un membru senior al Centrului Eurasia al Consiliului Atlantic.
El crede că, cel mai probabil, consiliul guvernamental l-ar avea în centru pe Stefanciuk, iar în jurul său ar fi Andrii Iermak, fostul producător de film și avocat care este șeful cancelariei lui Zelenski, ministrul de Externe Dmitro Kuleba și ministrul Apărării, Oleksii Reznikov.
Generalul Valeri Zalujni ar rămâne la vârful Armatei. Iar expertul precizează, ca dorință personală, să-l vadă într-un rol central și pe Serghei Pritula, vedetă de televiziune cu o cotă de încredere uriașă în rândul publicului, el conducând numeroase inițiative caritabile majore de la începutul invaziei.
„Țara a atins un punct de solidaritate și unitate națională foarte substanțial, așa că dacă lui Zelenski i s-ar întâmpla ceva îngrozitor, nu ar fi atât de demolator pe cât ați putea crede. Ucraina a pus foarte bine la punct o mașinărie administrativă, militară și diplomatică. Nu vreau să spun că Zelenski este irelevant, dar cred că unitatea țării este lucrul indispensabil”, a punctat Karatnicki, autorul cărții „Battleground Ukraine: From Independence to the Russian War”.
Istoria nu e de partea lui Putin
Și istoria pare să fie de partea Ucrainei, într-un astfel de scenariu, dacă ne uităm la concluziile unei lucrări scrise de academicienii Benjamin Jones și Benjamin Olken pentru Biroul Național de Cercetare Economică (NBER) al Americii.
Ei au analizat efectul asupra instituțiilor statului și a conflictelor în desfășurare a celor 59 de asasinate de lideri naționali care au avut loc între 1875 și 2004.
„Asasinările liderilor autocrați produc schimbări substanțiale în structurile de stat, în timp ce asasinatele liderilor democrați, nu”, au conchis aceștia.
„Asasinatul nu a schimbat niciodată istoria lumii”, declara cu forță fostul premier britanic Benjamin Disraeli, la câteva săptămâni după ce președintele american Abraham Lincoln fusese împușcat. Și, într-adevăr, uciderea lui Lincoln nu a influențat și nu a inversat reformele administrației sale.
Desigur, la jumătate de secol după ce Disraeli a făcut remarca, întreaga Europă a fost zdruncinată de impactul extraordinar al asasinării din iunie 1914 a moștenitorului Imperiului Austro-Ungar, arhiducele Franz Ferdinand, și ecourile au continuat decenii la rând.
Situația Ucrainei este, firește, deosebită. Deși moartea lui Zelenski ar fi un șoc psihologic, Karatnicki a spus că nu ar destabiliza rezistența. Prin lansarea invaziei, Putin practic a contribuit fără să vrea la formarea unui nou sentiment puternic de națiune pentru ucraineni, toți luptând, alături de politicienii în care poate înainte nu aveau foarte multă încredere, pentru un singur țel – propria lor existență și libertate.
Verigă cea mai slabă
Dacă există o verigă slabă în tot acest scenariu, probabil că ea nu este în Ucraina, ci printre aliații săi.
Ucrainenii au o viziune mai echilibrată asupra lui Zelenski, văzând atât punctele forte, cât și punctele slabe. Deși a fost lăudat pentru conducerea sa excelentă în timpul războiului, el a fost, de asemenea, criticat pentru pași greșiți – în special pentru că nu s-a pregătit mai bine pentru o invazie pe care a crezut-o până mult prea târziu a fi puțin probabilă.
Presa internațională, în schimb, a fost fermecată de Zelenski și captivată de povestea simplă a lui David vs. Goliat.
Eliminarea lui i-ar lăsa probabil pe mulți dintre admiratorii săi uimiți și nesiguri despre ce să facă în continuare, ceea ce ar putea crește presiunea pentru negocieri și compromis.
Cu toate acestea, nu avem un război cu un singur om. Și cel puțin în Ucraina, puțini se îndoiesc că alți lider nu se vor ridica la înălțime, așa cum au făcut-o din primele minute ale invaziei.