Diplomația ucraineană întreprinde un efort „sistematic” pentru „a face să renască” relaţiile sale cu Africa, a declarat ministrul de Externe Dmitro Kuleba într-un interviu acordat miercuri pentru AFP în care acuză totodată Moscova că face uz de „coerciţie, corupţie şi frică” pentru a-şi menţine influenţa pe acest continent.
„Numeroşi ani au fost pierduţi, însă noi vom face să avanseze o renaştere ucraineano-africană, vom face să renască aceste relaţii. Acest continent are nevoie de o muncă sistematică şi de durată”, a declarat Dmitro Kuleba.
De la declanşarea invaziei ruse împotriva Ucrainei, la 24 februarie în 2022, Kuleba a întreprins trei turnee diplomatice în Africa în încercarea de a obţine susţinere în faţa Moscovei.
De asemenea, o delegaţie de şefi de stat, miniștri și oficiali de rang înalt africani, condusă de preşedintele sud-african Cyril Ramaphosa, s-a deplasat în iunie la Kiev, apoi la Moscova pentru a-și prezenta propunerile de pace.
În pofida faptului că „majoritatea ţărilor africane” îşi afişează în continuare „neutralitatea” în faţa conflictului, Kuleba constată totuși „o lentă erodare a poziţiilor ruse în Africa”.
Șeful diplomației ucrainene dă ca exemple în acest sens Kenya, Ghana, Coasta de Fildeş, Mozambic, Rwanda şi Guineea Ecuatorială.
„Nu spun că i-am alungat pe ruşi de peste tot. Însă, dacă înainte Rusia avea iniţiativa strategică, noi am impus acum agenda noastră, dinamica noastră. Strategia noastră nu este de a înlocui Rusia, ci de a elibera Africa de sub influenţa rusă”, aprecizat Dmitro Kuleba.
Ministrul ucrainean de Externe a acuzat Kremlinul că recurge la „coerciţie, corupţie şi frică” pentru a menţine unele ţări africane în aria sa de influenţă. Moscova are „doar două instrumente de lucru puternice în Africa: propaganda şi (grupul paramilitar, n. red.) Wagner”, subliniază el.
Rusia lui Putin duce de mai mulți ani eforturi de apropiere cu Africa, prezentându-se propagandistic drept un bastion împotriva „imperialismului” şi „neocolonialismului” occidental și căutând să ofere așa-numite servicii de securitate prin intermediul în schimbul resurselor locale.
Grupul Wagner a reușit să se infiltreze în ţări africane conduse de puciști și dictatori, precum Mali şi Republica Centrafricană, unde a comis numeroase crime și abuzuri.