Semnele unei schimbări majore în ordinea mondială sunt peste tot – de la războaie care se prelungesc și alianțe testate, la o Americă tot mai retrasă din rolul său tradițional de garant global. Un comentariu publicat de The New York Times avertizează că lumea intră într-o nouă eră a dezordinii, comparabilă cu marile răsturnări istorice, și că refuzul de a recunoaște semnele riscă să ne prindă nepregătiți.
Când se apropie o furtună, semnele sunt mereu acolo. Vântul se oprește brusc. Mareea se retrage mai mult decât de obicei. Dâre de nori traversează cerul.
Aceste semne pot fi citite greșit sau chiar ignorate – ne putem convinge că primii stropi de ploaie sunt doar o aversă trecătoare – până când este prea târziu. Atunci apar adevăratele probleme.
Ce este valabil pentru vreme este valabil și pentru lume. Regimurile par puternice – până când nu mai sunt. Revoluțiile interne și răsturnările ordinii internaționale, care merg adesea mână în mână, sunt ușor de identificat retrospectiv, dar rareori sunt anticipate. Și totuși, privind mai atent, semnele erau, de cele mai multe ori, acolo.
Cei care trăim în societăți relativ stabile și bine organizate am vrea să credem, asemenea absurdului doctor Pangloss al lui Voltaire, care trece dintr-un dezastru în altul, că „totul este pentru cel mai bine”. Putem cârti despre economie sau despre perspectiva unui alt război îndepărtat, sau putem asculta cu simpatie voci radicale de la ambele capete ale spectrului politic, dar nu ne așteptăm ca lumea noastră să fie răsturnată cu susul în jos, scrie, în The New York Times, Margaret MacMillan, istoric canadian și profesor emerit la Universitatea din Oxford. Este fost rector al Trinity College din Toronto și profesor de istorie la Universitatea din Toronto și anterior la Universitatea Ryerson.
Semnele sunt peste tot
Ar fi mai înțelept să luăm aminte la avertismentul unui alt scriitor francez. În romanul postbelic al lui Albert Camus, „Ciuma”, când apar șobolani morți pe străzile orașului algerian Oran și oamenii încep să se îmbolnăvească de o boală misterioasă, autoritățile locale și majoritatea cetățenilor ignoră semnele, până când este prea târziu. „Au existat în istorie tot atâtea ciume câte războaie”, spune naratorul lui Camus, „și totuși ciumele și războaiele îi iau mereu pe oameni prin surprindere”.
Astăzi, scrie Margaret MacMillan, șobolanii morți sunt peste tot în jurul nostru. Recordurile de temperatură au fost stabilite și apoi doborâte din nou vara aceasta, pământul s-a copt sub secetă, iar incendiile de vegetație au făcut ravagii. Datoriile economiilor avansate se apropie de niveluri istorice. Reducerile ajutorului medical și alimentar, în special cele operate de Statele Unite, au provocat decese care puteau fi evitate și au contribuit la răspândirea unor boli, dintre care una ar putea deveni, mai devreme sau mai târziu, o nouă pandemie. Inteligența artificială continuă să se dezvolte rapid și nereglementat, amenințând locuri de muncă, securitatea și, în scenariile cele mai sumbre, chiar existența umană.
Detalii, AICI
