Cât de vulnerabilă mai este astăzi Republica Moldova în fața Rusiei
Editorial de Mădălin Necșuțu
Guvernarea pro-europeană de la Chișinău a intrat într-o perioadă complicată. Reforma în justiție a început în forță și a generat, deja, o criză internă din cauza reținerii procurorului general, o măsură care a fost catalogată prea dură de unii analiști, amintind de un adevărat „blietzkrieg justițiar”. Este exact genul de situație pe care Rusia o exploatează de obicei, iar Moscova are la dispoziție câteva pârghii pentru a se asigura că Moldova merge în direcția pe care și-o dorește.
Riscurile unui „blietzkrieg justițiar”
Singurul lucru notabil făcut Stoianoglo, în cei aproape doi ani cât s-a aflat în funcție, a fost eliberarea în iunie 2020 a oligarhului Veaceslav Platon, un personaj extrem de corupt implicat atât în dosarul „furtul miliardului”, cât și în dosar„Landromatul rusesc”. Cu toate acestea, când Stoianoglu a fost reținut s-a făcut o paralelă cu reținerea fostului premier Vlad Filat în toamna anului 2015. În numai câteva ore, Filat s-a trezit dintr-unul din exponenții puterii de la Chișinău în rezident al Penitenciarului numărul 13 din Chișinău. Conform unui plan pus în mișcare de rivalul lui Filat, oligarhul Vlad Plahotniuc, parlamentarii au votat rapid ridicarea imunității fostului premier, după care acesta a și fost luat pe sus chiar din sediul legislativului.
Reținerea-fulger a procurorului general Stoianoglo, oricât de justificată ar părea prin prisma unor capete de acuzare destul de evidente, a produs un șoc în societate. Pe unii i-a bucurat „tele-justiția”, dar pe alții i-a pus pe gânduri ca modus operandi.
Episodul a resuscitat opoziția pro-rusă, până atunci confunză și amorfă. Dodon a zburat rapid la Moscova pentru a primi ordine și, din „exil”, a declarat deja Republica Moldova drept „stat capturat”. O sintagmă uzitată frecvent din octombrie 2015 până în iunie 2019, pe vremea domniei autocrate a oligarhului acum fugar Vlad Plahotniuc.
După revenirea sa de la Moscova, Dodon a organizat duminică, împreună cu susținători PSRM pro-ruși din UTA Găgăuzia, un protest trecută intitulat „Spune NU dictaturii”. Anterior, Dodon susținuse că „Procuratura Generală, în frunte cu Alexandr Stoianoglo, a evoluat considerabil”. De altfel, imediat după reținerea lui Stoianoglo s-a organizat și o mică rebeliune la Comrat, acolo unde socialiștii găgăuzi au afirmat că „poporul găgăuz în va apăra pe Stoianoglo”. Astfel, dintr-o chestiune judiciară, cazul Stoianoglo a virat spre una identitară. Prin structura sa demografică și ideologică pro-rusă, Găgăuzia poate fi transformată oricând într-un focar de instabilitate.
Și sistemul judiciar va încerca prin toate metodele să se opună reformei pregătite de triada puterii formată din Președinție-Guvern-Parlament, iar Moscova este direct interesată ca această stare de corupție generalizată în domeniu să fie perpetuată.
Acest sistem politic cleptocrat în combinație cu corupția endemică din justiție a adus un profit direct unor personaje legate de Kremlin care au transformat Republica Moldova într-o imensă splătorie de bani negri. Numai prin „Landromatul rusesc” s-au spălat mai bine de 20 de miliarde de dolari doar în Republica Moldova, bani negri ce proveneau din Rusia în conexie cu serviciile secrete rusești, oligarhi sau ai mafiei.
La mâna Gazpromului
O altă vulnerabilitate a Republicii Moldova este dependența de gazele rusești. Ani de zile, guvernele de la Chișinău au făcut tot ce le-a stat în putere pentru a amâna și obstrucționa cuplarea Republicii Moldova la sistemul energetic european via România. Acum, când acest lucru s-a produs și gazele pot fi transportate dinspre Uniunea Europeană spre Republica Moldova, prețurile pe piața mondială au explodat, astfel încât alternativa nu mai e profitabilă.
Mai mult, contractul Republicii Moldova a expirat la finalul lui septembrie și a fost prelungit doar pentru luna octombrie, astfel încât trebuie renegociat. De altfel Gazprom face contracte cu Moldovagaz în fiecare an, iar guvernații de la Chișinău sunt mereu cu sabia lui Damocles deasupra capului din acest considerent.
Dodon a afirmat că Republica Moldova plătește 800 de dolari pe mia de metri cubi, când alte țări europene plătesc numai 250-300 de dolari. Situația nu a fost însă mai bună nici pe vremea sa ca președinte și a guvernului obedient al lui Ion Chicu, ambii cu afinitate vizibilă față de Moscova. De exemplu, în mai 2020, în timp ce prețul gazelor naturale pe piața Spot ajunsese la 35-40 de dolari mia de metri cubi, Republica Moldova achita un preț de trei ori mai mare. Așadar, indiferent de cine este la cârma Republicii Moldova, Rusia mulge Republica Moldova se bani pur și simplu pentru că poate și există o dependență de 100% față de Gazprom.
De altfel, ministrul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale, Andrei Spînu, a anunțat că va zbura la Sankt Petersburg pentru discuții cu șefii Gazprom, dar pentru acest lucru nu are prea multe atuuri la dispoziție.
Pe lângă datoria de circa șapte miliarde făcută de Transnsitria care nu mai plătește gaze de 15 ani și care este socotită ca aparținându-i Republicii Moldova, și Chișinăul are datoria sa de circa 450 de milioane de dolari.
Spînu a promis că va discuta și o altă formulă decât cea actuala de calculare a prețului pentru gazele de Gazprom, dar și implementarea pachetului III energetic ce prevede noi regulamente privind accesul la rețele de transport, precum și liberalizarea pieței. Acest lucru nu ar însemna vreun avantaj pentru Gazprom, acționar majoritar la MoldovaGaz, societate care controlează toată infrastructura energetică a Republicii Moldova.
O altă nebuloasă este ce volum de gaze va cere Chișinăul să fie introdus prin gazoductul Iași-Chișinău și care va fi prețul acestuia. Atât timp cât lucrurile acestea nu vor fi clare, Gazprom își păstrează în continuare „arma energetică” și poate influența politica de la Chișinău.
Pârghia transnistreană
Republica Moldova este vulnerabilă și pe zona dosarului transnistrean. Actuala conducere a Biroului de Reintegrare continuă tradiția opacității cu privire la discuțiile pe acest dosar, iar când decide ceva, produce mirare, cum s-a întâmplat recent, când vicepremierul Vlad Kulminschi a insistat prin Ministerul Afacerilor Externe de la Chișinău ca Ucraina să nu aplice interdicții de circulație pentru mașinile cu numere de înmatriculare transnistrene.
Kulminschi a avut întâlniri cu reprezentanții Tiraspolului din care publicul larg nu a putut reține esența convorbirilor. De asemenea, a zburat zilele trecute la Moscova, acolo unde împreună cu consilierul pe probleme de politică externă a președintelui Maia Sandu, a încercat să pună pe masă probleme importante din relația bilaterală precum prețul la gaze, dar și dosarul transnistrean. Republica Moldova tatonează poziția Rusiei înainte convorbirilor în format 5+2 ce vor avea loc luna viitoare la Stockholm. Nimeni nu este foarte optimist că Rusia va imprima Tiraspolului vreo dinamică constructivă pentru viitoarea rundă de negocieri, în condițiile în care în decembrie vor avea loc alegeri pentru conducerea regiunii transnistrene, iar actualul lider secesionist de la Tiraspol, Vadim Krasnoselski, a anunțat deja că vrea un nou „mandat”.
Tot, Krasnoselski a fost cel care a declarat într-un interviu pentru RIA Novosti de la finele lui septembrie că își dorește punerea în aplicare a referendumului din 2006, prin care Transnistria a cerut alipirea la Federația Rusă.
Este greu de crezut și că se va avansa pe idee retragerii munițiile rusești de la Cobasna sau a Grupului Operativ al Trupelor Ruse, format din circa 1.500 – 2.000 de soldați. Rusia nu are niciun interes cu o putere pro-occidentală la Chișinău să-și slăbească atuurile.
Pentru Rusia este doar o perioadă de reașezare a forțelor politice la Chișinău, de regândire a unei stângi pro-ruse camuflate și în idei, dar și cu fața pro-europeană. Un astfel de hibrid politic se naște în culise și probabil îi vom vedea fața la momentul oportun, după ce Moscova îl va scurt-circuita pe Dodon.
Rusia nu a renunțat la politcienii săi servili de la Chișinău și îi va arunca în luptă la momentul potrivit. Contează ca actuala guvernare să poate face față acestor provocări și să deschidă atâtea fronturi cât poate duce. Important nu este numai să dea satisfacție cetățenilor prin „tele-justiție”, ci să transmită și semnale de normalitate și domnie a legii spre sectorul ONG-urilor, experților, partenerilor externi reprezentați de cercul diplomatic de la Chișinău, dar și mass-mediei.
Moscova va juca doar pe greșelile lor și va exploata toate aceste vulnerabilități descrise mai sus. De asemenea, slaba comunicare a unor acțiuni abrupte și lipsa de transparență pe negocierile unor dosare sensibile vor eroda din încrederea încă foarte mare de care guvernarea pro-europeană încă beneficiază.
Sursa: https://www.veridica.ro