De ce ucrainenii nu s-au grăbit să lanseze contraofensiva. Explicațiile fostului comandant al armatei SUA în Europa
Este imposibil de spus când ar putea fi lansată contraofensiva ucraineană, dar cel mai probabil va fi destul de curând. Orice estimare trebuie însă să țină cont de provocările complexe pe care o operațiune ofensivă le presupune și care îi așteaptă pe ucraineni când va fi declanșată, scrie generalul în retragere Mark Hertling într-un editorial publicat de WP.
În calitate de militar, comandantul forțelor armate ale Ucrainei, generalul Valeri Zalujni cunoaște faptul că lansarea unei ofensive depinde de exploatarea a două mari avantaje: alegerea momentului și locului. El este conștient și de faptul că, după ce a trimis o forță de zeci de mii de soldați să înfrunte armata rusă – care pregătește poziții defensive de luni de zile – i-ar fi imposibil să mai dea înapoi.
Probabil că o asemenea conștientizare l-a împins pe generalul Dwight D. Eisenhower, înainte de Ziua Debarcării în Normandia (6 iunie 1944), să-și asume în scris responsabilitatea pentru un eventual eșec. Din fericire, acea invazie a fost o reușită.
Zalujni și comandanții săi lucrează la planificarea contraofensivei de luni de zile, posibil chiar din vara anului trecut, după succesele din regiunea Harkov, studiind rapoartele de informații, sondând liniile rusești, plasându-și forțele speciale în poziții cheie, țintind cartierele generale și proviziile inamice și a transmițând mesaje către luptătorii rezistenței din spatele liniilor inamice.
Totuși, partea cea mai dificilă pe care a avut-o de realizat în această perioadă a fost să genereze puterea de luptă necesară pentru contraatac. În acest sens a trebuit să înfăptuiască următoarele lucruri: să sincronizeze mobilizarea în curs cu aliații care instruiau și echipau trupe în mai multe țări, după care să coordoneze întoarcerea lor în Ucraina și deplasarea în apropiere de locurile în care sunt planificate operațiuni ofensive. Este o sarcină complexă, de o dificultate mare chiar și pentru cei mai experimentați.
Ucraina este o țară cu o suprafață mare, și un front cu o întindere mare. În jargonul militar poziționarea unităților se numește RSOI: recepție, pregătire, deplasare și integrare. În SUA este exersată regulat în centrele de instruire.
Provocările contraofensivei ucrainene
Soldații ucraineni s-au dovedit a fi foarte pricepuți în ceea ce privește adaptarea la noile echipamente occidentale și îndeplinirea unor sarcini aproape imposibile pe câmpul de luptă. Totuși RSOI presupune coordonare și sincronizare perfectă. „Este ca și cum ai transforma grămezi de piese de puzzle diferite în unități pregătite pentru luptă, și apoi să le poziționezi pe câmpul de luptă”, scrie Hertling, citându-i pe unul din mentorii săi.
Odată ce Zalujni a integrat forțele proaspăt antrenate în comandamentul său și a adus din nou unitățile pe front, următoarea sarcină va fi să pună în aplicare contraofensiva. În acest scop, trebuie să-și ducă trupele dincolo de râul Nipru, pentru a se confrunta cu un inamic rus care – deși încă disfuncțional și prost condus – a avut la dispoziție luni de zile pentru a-și pregăti apărarea. Un set complex de obstacole și o serie intimidantă de centuri defensive și de potențiale „zone de ucidere” îl așteaptă în regiunile Herson și Zaporojie. Rușii ar putea avea un avantaj în ocuparea acestor poziții defensive statice, dar asta doar în cazul soldații lor decid să lupte pentru ele, scrie generalul în retragere Mark Hertling.
Operațiunile ofensive necesită un volum mai mare de forțe, o mai mare dexteritate de manevră, țintire și tragere de precizie și linii de aprovizionare deopotrivă lungi și sigure. Or, până acum armata ucraineană nu a efectuat nimic de acest fel și la această scară.
Citește mai mult AICI