În toamna anului 2025, președintele Federației Ruse, Vladimir Putin, a anunțat mobilizarea a două milioane de rezerviști, permițând desfășurarea acestora în afara granițelor țării. Decizia vine în contextul în care analiștii economici internaționali semnalează dificultăți în sectorul energetic rus, iar experții militari remarcă intensificarea discursului nuclear și o posibilă escaladare a tensiunilor cu NATO.
Potrivit unei analize publicate de Royal United Services Institute (RUSI) și semnate de strategul David Roche, deși economia Rusiei este afectată de conflictul din Ucraina, aceasta ar putea susține, cel puțin pe termen mediu, un nou efort militar – inclusiv unul orientat împotriva Europei sau NATO – în special în forma unui război „hibrid” sau al „zonei gri”.
David Roche este analist strategic în cadrul companiei Quantum Strategy, cu sediul în Singapore. Anterior, a fost șef al departamentului de cercetare și analist global la Morgan Stanley, precum și președinte al Independent Strategy în Londra.
Economia de război a Rusiei: Priorități militare în fața celor civile
Datele furnizate de Banca Finlandei (BOFIT), care monitorizează economia rusă de peste trei decenii, nu indică un colaps iminent. În schimb, ele sugerează o reorientare profundă a priorităților statului rus, care alocă o parte considerabilă a resurselor către aparatului militar, în detrimentul investițiilor în infrastructură civilă, servicii publice sau bunăstarea populației.
Acest model de „economie de război” implică sacrificarea dezvoltării pe termen lung pentru a susține obiective strategice pe termen scurt. Roche avertizează însă că degradarea economică progresivă nu implică neapărat incapacitatea de a menține un efort militar susținut.
Costuri reduse pentru operațiuni „hibride”
Potrivit analizei, un eventual conflict cu NATO ar putea fi diferit de războiul convențional din Ucraina. Mai degrabă decât o confruntare directă, Rusia ar recurge la metode de „război hibrid”: campanii de dezinformare, atacuri cibernetice, sabotaj și alte forme de presiune indirectă. Costurile unui astfel de conflict, estimate la circa 2–3% din PIB-ul Rusiei, ar fi semnificativ mai reduse comparativ cu cele ale unui război convențional – evaluate la aproximativ 9–10% din PIB în cazul Ucrainei.
„Coeficientul de sacrificiu” și rolul demografiei
Analiza subliniază că, la fel ca Uniunea Sovietică în trecut, Rusia actuală demonstrează o capacitate ridicată de a redirecționa resurse către efortul militar. Roche introduce termenul de „coeficient de sacrificiu” – procentul din PIB alocat armatei în detrimentul nevoilor populației – și observă că acesta este mult mai ridicat în Rusia decât în democrațiile occidentale.
Citește mai mult AICI