Analistul român Armand Goșu, despre cum s-a strecurat propaganda rusescă la World Holocaust Forum. Și de ce vrea Putin să rescrie istoria celui de-al Doilea Război Mondial.
Declarații preluate din interviul pentru www.hotnews.ro
De ce este istoria atât de importantă pentru regimul Putin?
Este sentimentul imposturii actualei clase conducătoare, care încearcă să se legitimeze prin recursul la istorie. Ei sunt urmașii lui Aleksandr Nevski și Petru cel Mare. Pentru prima dată în Rusia, viața politică este sub controlul serviciilor secrete. Ofițerii de informații ocupă poziții dominante la toate nivelurile administrației și în economie. Apartenența la casta ofițerilor de informații favorizează cariera politică, administrativă, în afaceri. Ethosul și specificul carierei în serviciile secrete fac ca elita rusească să fie un grup omogen și unit.
Pot fi oameni buni în profesia lor de agenți secreți, culeg informații, organizează provocări. Conducând Rusia își depășesc cu mult competențele. Chiar dacă au diplome în diverse domenii, ei nu sunt nici economiști, nici diplomați, nici sociologi, nici psihologi, ei sunt ofițeri din serviciile secrete. Ei consideră că economia, diplomația, sociologia, psihologia, cultura, arta trebuie să servească statul și obiectivele lui. În timpul Uniunii Sovietice, partidul definea interesele statului. NKVD, apoi KGB serveau interesele statului, așa cum erau ele definite de către partid. Ofițerii de informații erau brațul înarmat, pumnul, niciodată creierul sistemului sovietic. Abia după prăbușirea Uniunii Sovietice, serviciile secrete și-au asumat funcții exercitate de creier.
Grupul de ofițeri de informații care deține puterea la Moscova are o viziune specifică asupra lumii fondată pe ideea că Rusia este înconjurată de dușmani care vor s-o distrugă. Practic, tot mapamondul complotează împotriva sfintei Rusiei. Serviciile secrete se auto-investesc cu o misiune aproape metafizică de a salva Rusia, de a o feri de aceste comploturi.
Rivalitatea cu Occidentul, conflictul cu SUA, sunt esențiale pentru menținerea la putere a acestui grup. Trecutul, educația în academiile militare, și prezentul, ideologia, asigură coerența elitei rusești. Iar istoria joacă un rol esențial în rafinarea ideologiei putiniste. De unde și obsesia controlului asupra manualelor, predării, dezbaterilor pe teme de istorie în societate. Acum, vedem și comentăm doar ofensiva revizionistă a lui Putin, dar controlul asupra scrierii istoriei e un fenomen mai vechi.
De ce Vladimir Putin a declanșat această ofensivă revizionistă în domeniul istoriei? Cui se adresează ea? De ce acum?
Regimurile autoritare se caracterizează și prin controlul asupra trecutului, nu doar asupra prezentului. Trecutul este rescris în așa fel încât să corespundă obiectivelor prezente ale regimului. Este rescris de atâtea ori de cât este nevoie. Istoria devine instrument utilizat de putere, armă de luptă, atât împotriva dușmanilor regimului, cât și pentru mobilizarea societății.
Putin nu inventează evenimente, contexte istorice, ci folosește fapte din trecut, pe care le pune într-o ordine care să conducă la anumite concluzii, să genereze emoții publice, să alimenteze frustrări, cu alte cuvinte să manipuleze.
Ceea ce face liderul de la Kremlin este mai degrabă un exercițiu de propagandă, unde adevăruri, jumătăți de adevăr sau pur și simplu omisiuni sunt astfel îmbinate încât manipulează publicul. Exercitarea puterii în Rusia nu se bazează atât pe coerciție, ca în perioada stalinistă, cât pe manipulare prin propagandă.
Istoria e o materie care poate crea emoție, astfel încât să fie folosită pentru a consolida ura față de străini, obsesia cetății asediate, forțând comparații între diferite epoci și evenimente care să conducă adesea la concluzii aberante. Nu întâmplător, abia în ultima fază a regimului Putin, după 2012, și mai ales după anexarea Crimeei și lansarea războiului din Ucraina, controlul asupra “adevărului istoric” devine o obsesie a Kremlinului.
Putin se folosește de rescrierea unor episoade din istorie ca să mobilizeze și consolideze societea rusă în jurul puterii, dar și ca să le inducă vecinilor ucrainei, polonezi, unguri sau germani îndoieli privind intențiile marilor cancelarii occidentale și în valorile civilizației vestice.
Exemple de manipulare prin falsificarea istoriei.
Când recent s-au împlinit 75 de ani de la Conferința de la Ialta, a fost un prilej pentru ruși să promoveze ideea trădării Poloniei. Astfel, Churchill și Roosevelt i-ar fi vândut Polonia, de fapt toată Europa de Est, lui Stalin. În primul rând, decizia privind frontierele Poloniei nu s-a luat la Ialta, în februarie 1945, ci la Teheran, în noiembrie 1943. În al doilea rând, soarta Poloniei a depins de Stalin, care a ocupat întreaga Europă de Est, și nu de Churchill sau Roosevelt. Americanii și britanicii nu puteau să cedeze ce nu aveau. E o teză până astăzi repetată și care stârnește încă multă emoție în estul Europei, iar acum este utilizată de propaganda putinistă pentru a sublinia cât de ticălos și cinic este Occidentul care a vândut fără să clipească numeroase popoare. Spre deosebire de Rusia care este empatică și iubitoare cu aceste popoare.
Alt exemplu: Pervîi Kanal, postul tv cu cea mai mare audiență din Rusia a relatat despre bombardamentele la Desda, cu ocazia împlinirii a 75 de ani. Corespondentul rus a preluat integral mesajele propagandei hitleriste, că Dresda era un oraș pașnic, plin de refugiați, iar bombardarea lui a fost un gest barbar al aviațiilor britanică și americană. Ce nu spune Pervîi Kanal este că la Ialta, cu câteva zile înainte, sovieticii au cerut insistent occidentalilor bombardarea Dresdei pentru că era principalul nod feroviar prin care se făcea transferul trupelor, armamentului și muniției germane între fronturile de vest și cel de est.
Ofensiva revizionistă îndreptată împotriva Poloniei e foarte vizibilă.
În trecutul recent, Rusia s-a mai certat pe teme de istorie cu alte țări, chiar și cu România. Numai că, elitele politice din aceste țări, dar și opinia publică, au fost mult mai relaxate. Regimul de la Varșovia e mult mai sensibil la capitolul gestionării memoriei istorice. Spre deosebire de țările din jurul ei, Polonia a intrat în polemică cu Rusia. Sunt și comentatori occidentali care spun că elitei de la Varșovia îi convine această polemică, are nevoie de ea, pentru a distrage atenția opiniei publice de la derapajele iliberale.
De cealaltă parte, pentru opinia publică din Rusia în general, pentru generațiile mai vechi care s-au născut înainte de colapsul Uniunii Sovietice, în special, Polonia e o referință importantă, care poate fi exploatată de mașina de propagandă a Kremlinului.
Cine îi face narațiunile lui Putin când vine vorba de istorie.
Potrivit presei ruse, președintele primește informația pe teme de istorie de la Serghei Narîșkin, șeful Serviciului de Spionaj Extern, Slujba Vneșnei Razvedki. Apropiat al lui Putin, Narîșkin a fost șeful Dumei, camera inferioară a Parlamentului rus. Înainte de asta a condus Administrația prezidențială, în vremea lui Medvedev. Din anul 2012 îi asigură președintelui informația istorică, în calitate de președinte al Societății Ruse de Istorie. Narîșkin cunoștea bine lumea istoricilor, pentru că el a condus o comisie de combatere a “falsificării istoriei”, înființată în 2009 de președintele Medvedev. Era o comisie cu misiunea de a combate falsificarea istoriei cu scopul de a diminua importanța, prestigiul Rusiei. Această comisie a încercat să-i încoloneze și mobilizeze pe profesorii din universități și cercetătorii din institutele Academiei de Științe ca să combată activ opiniile critice despre trecutul mai recent sau mai îndepărtat al Rusiei.
Totuși, ce urmărește Putin?
Drama lui Putin este că a ajuns prea târziu la Kremlin. El militează în 2020 pentru revenirea la o situație geopolitică din 1990, dinainte de prăbușirea Uniunii Sovietice. Contextul l-a obligat să se manifeste ca un revizionist, dar el e un conservator profund. El vrea să conserve statutul URSS pe scena internațională, rezultat din cel de-al Doilea Război Mondial, numai că Uniunea nu mai există.
Vladmir Putin a fost invitat de World Holocaust Forum la ceremonia din 23 ianuarie, la Ierusalim. Iar ceremonia de comemorare de la Auschwitz, din Polonia, a avut loc, ca de obicei, pee 27 ianuarie.
27 ianuarie e ziua internațională de comemorare a victimelor Holocaustului. Cu 75 de ani în urmă, batalionul sovietic de cercetare, comandat de maiorul Șapiro, evreu ucrainean, a ajuns întâmplător la poarta lagărului Auschwitz, unde a văzut sute și mii de cadavre stivuite. El și-a sunat comandatul și a raportat ce a găsit acolo. Repet, nu era o operațiune militară pentru eliberarea lagărelor.
Astfel, 27 ianuarie a fost adoptată de multe țări ca zi de comemorare a Holocaustului. Nu de toate țările, România comemorează Holocastului în data de 9 octombrie, Polonia, Israel, SUA au stabilit date diferite… Dar în cele mai multe țări e pe 27 ianuarie.
Putin n-a fost invitat la ceremonia din Polonia, dar a fost prezent în Israel, pe 23 ianuarie, la ceremonia organizată de World Holocaust Forum la Yad Vashem.
Acest Forum Mondial are o istorie mai puțin cunoscută. A fost înființat în 2005 de către miliardarul ruso-israelian Viaceslav Kantor, Moshe Kantor pentru presa israeliană și cea internațională. E cea mai importantă personalitate a evreilor din Rusia, fiind activ în promovarea temei Holocaustului în educație.
Moshe Kantor a organizat în ianuarie 2005, la 60 de ani de la eliberarea lagărelor de la Auschwitz-Birkenau o mare comemorare la Cracovia. A fost un succes, de atunci organizează anual în Polonia astfel de ceremonii. Pentru prima dată în acest an, a adus ceremonia la Ierusalim. Moshe Kantor apare pe lista oligarhilor apropiați de Putin publicată de administrația de la Washington. Este celebra listă a Trezoreriei americane, publicată în 2018. Acolo sunt menționați 100 de oameni de afaceri, printre care și Kantor, și peste 100 de personalități politice, toți strâns legați de cercurile puterii, de Putin personal și care sunt sancționați pentru că au interferat în alegerile americane din 2016.
Deci e un apropiat al lui Putin, sunt diverse speculații … liderii evreilor din Ucraina, țară cu care Rusia e practic în război, au mers până la a-l acuza pe Kantor că ar fi organizat acest Forum al Holocaustului pentru Putin.
Kantor, acuzat că a politizat Holocaustul.
Mai există și alte organizații care se ocupă cu prezervarea memoriei Holocaustului. Între ele e și o oarecare competiție. Poate cea mai importantă este Fundația Memorial Auschwitz-Birkenau condusă de Ronald Lauder. De aproape patru decenii, Lauder finanțează refacerea vieții comunități evreiești din Europa Centrală și de Est. El a înființat rețeaua de școli evreiești. Primele au fost în Polonia. Există o școală Lauder și la București.
A investit bani și energie în salvarea ultimelor rămășițe materiale ale lagărelor de la Auschwitz și Birkenau, a identificat și sprijinit supraviețuitorii și – foarte important – s-a opus mereu politizării comemorării Holocaustului. Ceea ce nu i-a reușit întotdeauna.
Discuții tensionate au fost și în alți ani, dar acum Forumul Mondial al Holocaustului a nemulțumit prea multă lume. În primul rând, pe supraviețuitorii de la Auschwitz care nu au fost invitați la ceremonie. Iar cei care au fost totuși invitați, au fost dezamăgiți pentru că nici măcar un supraviețuitor n-a fost chemat la microfon ca să vorbească la ceremonia oficială. După ce i-ai ostilizat pe supraviețuitorii Holocaustului, nu e de mirare că unii dintre ei, intervievați de presa israeliană, au numit evenimentul de la Ierusalim “circ”. Până și ministrul de Externe, Shlomo Ben-Ami, altfel un diplomat foarte rezervat, a spus că ceremonia de la Yad Vashem a fost doar o ocazie de a mai face poze.