Autor: Mihnea Lazăr
Două țări membre NATO se joacă, în aceste zile, cu focul, în largul Mării Mediterane. Amplificarea tensiunilor dintre Grecia și Turcia, apărute pe fondul ultimelor dispute economice din Mediterana de Est, a adus relațiile, și așa dificile, dintre cele două țări în pragul unui nou „minim istoric”. Varianta unei confruntări militare între cele două state NATO, oricât de bizar ar suna, devine, cel puțin pentru moment, un scenariu care nu mai poate fi cu desăvârșire ignorat. Deși este încă extrem de puțin probabil să vedem un conflict militar clasic, deschis, cu flote navale angajate total una împotriva celeilalte, Turcia ar putea declanșa „atacuri și provocări”, mai ales dacă Uniunea Europeană e decisă să impună sancțiuni economice Ankarei.
„Cu cât cresc șansele de noi sanctiuni europene împotriva Turciei, cu atât cresc și șansele pentru atacuri și provocări”, a declarat, pentru Digi24.ro, Claudiu Degeratu, expert în securitate internațională, NATO, UE, apărare și studii strategice.
Președintele turc Recep Erdogan ar putea, astfel, să apeleze la întregul arsenal al unui război „hibrid” în regiunea Mediteranei de Est, ca singură modalitate de a atenua mediatic posibilele sancțiuni.
„Turcia va folosi o criză navală, arestări de nave, șicane în apele internaționale, migranți trimiși spre insulele grecești, măsuri împotriva vaselor sub pavilioane europene sau sechestrări imediat ce vor fi anunțate sancțiunile europene împotriva Ankarei”, a apreciat analistul militar Degeratu.
Cum s-a ajuns aici
Miza de această dată, deși veche de când lumea (accesul la resurse) este una extrem de delicată, multiplicată de actualul context mondial (pandemie), la care se adaugă bonusul crizei economice mondiale care nu va ierta pe nimeni.
Recent, guvernul de la Ankara a anunțat că vrea să foreze după bogatele resurse de gaze naturale din Mediterana de Est, mai exact în sudul și estul insulei grecești Kastelorizo.
Doar că elenii susțin că regiunea respectivă aparține Zonei Economice Exclusive a Greciei, chiar dacă, din punct de vedere geografic, insula se află la 2 kilometri de largul coastelor turcești.
Nava de explorări marine Oruc Reis, escortată de nave militare ale Turciei. Foto: Profimedia Images
Grecii au plusat și ei la escaladarea acestei crize. Parlamentul elen este așteptat să voteze ratificarea acordului semnat cu Egiptul pentru demarcarea „Zonelor Economice Exclusive (ZEE)”, care sunt incompatibile cu pretenţiile Turciei.
La rândul ei, Turcia a semnat un tratat similar cu Libia, în noiembrie 2019, și consideră că guvernele UE sunt „ostaticele” abordării elene a disputei, în condițiile în care UE sprijină aspiraţiile Greciei în ceea ce priveşte demarcarea ZEE.
Între timp, la Atena, premierul grec Kyriakos Mitsotakis i-a anunţat pe parlamentarii eleni că apele teritoriale ale Greciei vor fi extinse de la 6 la 12 mile nautice de-a lungul ţărmurilor sale vestice și că Grecia și-ar putea extinde apele teritoriale și „în alte zone maritime”, fapt ce a provocat furia Ankarei.
Practic, ministrul turc de externe a avertizat că orice acţiune din partea Greciei vizând extinderea apelor sale teritoriale de-a lungul ţărmurilor estice, spre Turcia, va fi considerată un motiv de război.
„Ce ar fi dacă…”. De ce Erdogan e dispus să riște mai mult, în acest moment
Declanșarea unui război „total” între Grecia și Turcia reprezintă un scenariu destul de îndepărtat. Este greu de crezut că vom vedea desfășurări ample de forțe sau operațiuni militare la scară mare.
Zilele trecute, Ankara a acuzat Atena că „militarizează” insula Kastelorizo, unde, conform presei turce, au fost aduși militari eleni. Erdogan a vorbit deschis despre război și a avertizat că Turcia este dispusă „să dea martiri”.
„În plan strict militar, Turcia are prima șansă, pentru că Erdogan este dispus să arunce în luptă mai multe resurse”, a declarat Claudiu Degeratu. „Grecia pare mai rezervată și se coordonează mai strâns cu Franța și probabil și alți aliați, pentru a aduce cazul în dezbatere europeană pe model clasic. Erdogan este mult mai dispus să riște”, a spus Degeratu.
Și asta deoarece, conform analistului, „Erdogan își menține popularitatea prin acte belicoase, populism, iar conflictul vechi cu Grecia este foarte ușor de manipulat”.
Se naște o dilemă: Cât de mult poate UE să aplice sancțiuni economice Turciei, dacă aceste sancțiuni ar reprezenta pretextul declanșării unui „război hibrid” de către Turcia, în regiune (arestări de nave, șicane în Mediterana, migranți trimiși spre Grecia și, implicit, UE, etc.)?
„Sancțiunile pot acoperi o plajă vastă: economice, juridice și politice”, a spus analistul Degeratu. „Erdogan poate aplica limitat măsuri care să genereze crize locale și ar mai putea să aplice sancțiuni la reciprocitate”.
Ca si in cazul Rusiei , aplicarea sanctiunilor trebuie sa fie o strategie pe termen lung, graduală și care să fie asumată de cât mai multe țări. „Turciei ii este usor să ia măsuri împotriva unui grup mic de state dar, dacă 28-30 de state vor aplica simultan sancțiunile, atunci impactul va fi mare pentru Ankara”, a spus expertul în securitate internațională.
Rusia stă și așteaptă la cotitură
Orice conflict în interiorul NATO reprezintă un câștig pentru Rusia și Vladimir Putin. O Turcie mai „angajată” în Marea Mediterană ar lăsa Rusiei mai mult spațiu de manevră în Marea Neagră.
„Da, Rusia va avea mai mult spațiu de manevră, inclusiv va folosi cazul cipriot pentru a începe noi activități de prospectare și extracție în zona economică exclusivă de lângă Crimeea.
Între timp, preşedintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan a anunţat că ţara sa a descoperit cele mai mari depozite de gaze naturale din istoria sa, un câmp din Marea Neagră care ar conţine 320 de miliarde metri cubi de gaze naturale, adăugând că există o posibilitate ridicată să fie descoperite şi alte resurse în aceeaşi zonă.
„Demersul Turciei din Marea Neagră de prospectare este un bun pretext pentru Rusia să își intensifice activitățile civile și militare în regiunea noastră”, a spus Degeratu.
Activități care s-au intensificat deja. Recent, două aeronave ruseşti au interceptat un bombardier american B 52 deasupra Mării Negre, conform comandantului Forțelor Aeriene Americane în Europa.
Cu acest prilej, avionul B 52 s-a confruntat cu turbulențe, după ce piloții ruși au trecut pe lângă aeronava americană la mai puțin de 30 de metri distanță. Manevrele operate de piloţii ruşi au fost declarate „nesigure şi lipsite de profesionalism”.