Dintr-o dată, războiul comercial al lui Donald Trump a devenit mult mai clar. Mai degrabă decât o luptă pe toate fronturile împotriva lumii, aceasta seamănă acum mai mult cu o luptă pe un teritoriu familiar fostului lider al afaceriștilor de peste ocean: America vs China, arată BBC.
Pauza de 90 de zile, în ceea ce privește tarifele „de retorsiune” mai mari percepute asupra a zeci de țări, lasă încă în vigoare un tarif universal general valabil de 10%. Dar China – care livrează de la telefoane de ultimă generație, la jucării pentru copii și reprezintă aproximativ 14 % din toate importurile din SUA – a fost aleasă pentru un tratament mult mai dur, cu o rată de 125%. Trump a declarat că această creștere se datorează pregătirii Beijingului de a riposta cu propria taxă de 84% asupra bunurilor americane, o măsură pe care președintele a descris-o drept „lipsă de respect”. Însă, pentru un politician care a ajuns la Casa Albă în urma unui mesaj împotriva Chinei, este vorba de mult mai mult decât simple represalii. Pentru Trump, este vorba despre treburile neterminate ale acelui prim mandat, remarcă analiștii politici citați de BBC.
Scopul nu este nimic mai puțin decât răsturnarea unui sistem stabilit de comerț global, centrat pe China ca fabrică a lumii, precum și a opiniei larg răspândite odinioară, care a stat la baza acestuia – ideea că o creștere a acestui comerț a fost, în sine, un lucru bun. Pentru a înțelege cât de important este acest aspect în gândirea președintelui american, trebuie să ne întoarcem la perioada dinainte ca cineva să se gândească la el ca la un posibil candidat pentru această funcție, ca să nu mai vorbim de un câștigător probabil al alegerilor prezidențiale de peste ocean, puncteaza jurnaliștii BBC. În 2012, creșterea comerțului cu China era considerată de aproape toată lumea – lideri de afaceri la nivel mondial, oficiali chinezi, guverne străine și delegații comerciale în vizită, corespondenți străini și economiști erudiți – drept un lucru simplu. Era vorba despre stimularea creșterii globale, furnizarea unei rezerve nesfârșite de bunuri ieftine, îmbogățirea „armatei” chineze de noi muncitori din fabrici, din ce în ce mai integrați în lanțurile globale de aprovizionare, și oferirea de oportunități profitabile pentru corporațiile multinaționale, care își vindeau marfa către noile clase de mijloc.
Ulterior, China a depășit SUA și a devenit cea mai mare piață din lume pentru Rolls Royce, General Motors și Volkswagen. A existat și o justificare mai profundă. Pe măsură ce China se îmbogățea, conform teoriei, poporul chinez ar fi început să ceară reforme politice. De asemenea, obiceiurile lor de consum ar ajuta China să treacă la o societate de consum. Dar prima dintre aceste aspirații nu s-a materializat niciodată, Partidul Comunist Chinez, aflat la putere în China, consolidându-și controlul asupra puterii. Iar a doua aspirație nu s-a concretizat suficient de repede. China nu numai că este încă dependentă de exporturi, dar intenționează în mod deschis să devină din ce în ce mai dominantă.
Proiectul politic al liderului de la Beijing, Xi Jinping – publicat în 2015 și intitulat „Made in China 2025” – a stabilit o viziune uriașă, susținută de stat, de a deveni lider mondial într-o serie de sectoare-cheie de producție, de la industria aerospațială la construcția de nave și vehicule electrice. Dar, în același an, un outsider politic și-a lansat candidatura la președinția SUA, susținând în mod repetat în campanie că ascensiunea Chinei a golit economia americană și i-a costat pe muncitorii cu gulere albastre mijloacele de trai și demnitatea lor. Războiul comercial al lui Trump din primul mandat a rupt tiparele și a spulberat consensul. Succesorul său, președintele Joe Biden, a menținut în vigoare o mare parte din tarifele impuse Chinei. Cu toate acestea, chiar dacă au provocat, fără îndoială, unele suferințe Chinei, acestea nu au făcut prea multe pentru a schimba modelul economic. China produce în prezent 60 % din mașinile electrice din lume – o mare parte dintre acestea fiind fabricate de mărci proprii – și 80 % din bateriile care le alimentează.
