Ucrainenii – soldați și civili deopotrivă – se confruntă cu bombele cu fragmentație lansate de ruși. Deși folosirea lor împotriva populației civileeste interzisă, soldații lui Putin utilizează din plin astfel de proiectile care împrăștie în toate direcțiile mii de fragmente metalice. Rănile sunt cumplite. Dovadă – mărturiile a doi tineri care au ajuns pe patul de spital din cauza acestor bombe folosite de ruși.
Dmitro este în stare de șoc. Șrapnelele i-au străpuns corpul și i-au perforat organele în mai multe locuri. Totul, în urma bombardamentelor din fața casei sale din Harkov, teatru de luptă din estul Ucrainei.
„A fost foarte greu la început, dar după aceea m-am împăcat cu situația. N-am crezut că o voi spune vreodată, dar trebuie să ai grijă de tine cât poți de mult și să asculți toate sfaturile primite de la cei mai în vârstă ca tine”, spune Dmitro Kaliujni, într-un reportaj filmat de CNN.
Băiatul de 19 ani, care și-a pierdut ambii părinți înainte de război, a fost evacuat cu trenul și adus aici, în cel mai mare spital din vestul Ucrainei, unde a fost supus mai multor operații și a petrecut săptămâni întregi la Terapie Intensivă.
La rândul său, medicul lui Dmitri spune că încearcă din răsputeri să se obișnuiască cu rănile pe care le vede.
„Am făcut intervenții chirurgicale despre care doar am citit în cărți. Am colegi cu experiență în Austria și Germania, dar nici ei nu mai văzuseră răni atât de grave…”, spune medicul Hnat Ihorovici Herici.
Dmitro face parte din șirul constant de pacienți care sunt evacuați de pe linia frontului și ajung la Liov cu astfel de trenuri medicale. O operațiune impresionantă pe timp de război, care implică inclusiv transformarea unui vagon în secție de Terapie Intensivă, pentru a aduce de pe linia frontului pacienți în stare critică.
Este o călătorie pe care a trebuit s-o facă și micuța Sofia, care a plecat din Mikolaiv, oraș din sudul Ucrainei. Fetița de 9 ani tocmai a ieșit de la Terapie Intensivă și se recuperează după ce un șrapnel de 1 cm i-a pătruns în creier în timp ce se îndrepta către casă.
„Când a început să respire de una singură și încă eram în Mikolaiv, am putut să intru la Terapie Intensivă. Am ajuns la ea și m-a strigat pe nume, cu ochii în lacrimi. M-am bucurat atât de mult că m-a recunoscut, că nu și-a pierdut memoria”, mărturisește Nina Vavriniuk, mama Sofiei.