Calea sinuoasă spre o Rusie dincolo de Putin: evoluțiile capabile să zdruncine regimul
Calea către o Rusie mai bună nu este doar îngustă, ci și înșelătoare. Liderii autoritari rareori pierd puterea în timp ce poartă un război pe care l-au inițiat. Atâta timp cât războiul continuă, poziția lui Putin este mai sigură, ceea ce face ca schimbările pozitive să fie mai puțin probabile, se arată într-o analiză publicată de revista Foreign Affairs.
Mai mult, de cele mai multe ori, regimurile autoritare supraviețuiesc în urma plecării unor lideri care au domnit îndelung; dacă Putin ar muri în funcție sau ar fi înlăturat de persoane din interior, regimul ar rămâne cel mai probabil intact. Într-un astfel de caz, contururile politicii externe rusești ar rămâne în mare parte aceleași, Kremlinul fiind blocat într-o confruntare prelungită cu Occidentul.
Totuși, o evoluție anume ar putea suscita o schimbare mai substanțială în Rusia, și anume o victorie ucraineană. Triumful Kievului în război deschide perspectiva, chiar dacă doar în mică măsură, ca Putin să fie forțat să plece din funcție, creând o deschidere pentru un nou stil de guvernare în Rusia. O înfrângere în război a Rusiei ar putea galvaniza tipul de presiune de jos în sus care este necesară pentru a răsturna regimul lui Putin. O astfel de evoluție comportă riscuri – de violență, haos și chiar apariția unui guvern mai dur la Kremlin – dar deschide în același timp oportunitatea unui viitor mai promițător pentru Rusia și pentru relațiile sale cu vecinii săi și cu Occidentul. Deși plină de dificultăți, cea mai probabilă cale spre o Rusie mai bună trece acum prin succesul ucrainean.
Trăinicia lui Putin
De la sfârșitul Războiului Rece, autocratul tipic care s-a aflat la conducere vreme de 20 de ani și avea cel puțin 65 de ani (Putin are 70 de ani) a mai condus aproximativ 10 de ani (în autocrațiile în care puterea e concentrată într-un singur om mandatul s-a prelungit la 36 de ani).
Caracterul durabil al regimului lui Putin provine din stabilirea în Rusia a ceea ce politologul Milan Svolik numește o „autocrație înrădăcinată”, în care oficialii regimului și elitele politice și economice sunt pe deplin dependente de lider și investesc în menținerea unui statu-quo din care obțin beneficii. Cu cât astfel de autocrați sunt la putere mai mult timp, cu atât este mai puțin probabil ca ei să fie înlăturați de către cei din interiorul regimului. Un consens puternic în rândul oficialilor din guvern cu privire la necesitatea de a utiliza represiunea pentru a menține stabilitatea – o situație vizibilă în Rusia lui Putin – reduce și mai mult probabilitatea ca liderul să fie înlăturat împotriva voinței sale.
Războiul l-a izolat mai bine de Putin de potențiali contestatari din interior. O armată solicitată nu are lățimea de bandă necesară pentru a organiza o lovitură de stat. În orice caz, serviciile de securitate au profitat de pe urma războiului și au puține motive să se alăture conspiratorilor la o lovitură de stat. Din aceste motive, dinamica creată de război și de propriile acțiuni ale lui Putin mai degrabă au crescut probabilitatea ca el să păstreze puterea decât să o reducă, în timp ce războiul continuă.
Țarul a murit, trăiască țarul
La un moment dat, va exista o Rusie post-Putin, președintele rus nu e nemurior.
Natura sistemului politic din Rusia, inclusiv absența unui partid de guvernare puternic face însă ca moartea lui Putin să fie potențial startul unei perioade pline de primejdii.
Scenariul cel mai probabil în acest caz este că puterea va trece la premier, care va deveni președinte interimar. Camera superioară a parlamentului rus ar avea apoi la dispoziție două săptămâni pentru a organiza alegeri. În acest timp, elita rusă s-ar lupta pentru a stabili cine îl va înlocui pe Putin. Procesul de tranziție ar putea fi haotic, deoarece actorii cheie se vor lupta pentru putere și vor încerca să se poziționeze în moduri care să le maximizeze și să le asigure influența politică.
Lista celor din interiorul regimului este lungă și include persoane precum fostul președinte rus Dmitri Medvedev, Serghei Kirienko, prim-adjunctul șefului de cabinet al lui Putin, și Dmitri Patrușev, ministrul rus al agriculturii, al cărui tată, Nikolai, este șeful Consiliului de Securitate. Alții din afara regimului, cum ar fi Evgheni Prigojin, șeful mercenarilor Wagner, ar putea adăuga turbulențe la tranziție. Dar, în cele din urmă, elitele vor converge cel mai probabil spre un tehnocrat, cineva în genul actualului premier Mihail Mișușin sau al primarului Moscovei, Serghei Sobianin, sau un alt candidat despre care toți jucătorii cred că poate fi controlat și care va păstra regimul care îi avantajează.
După ce lucrurile se vor așeza, Rusia va rămâne aproape sigur o țară autoritaristă. De la sfârșitul Războiului Rece, regimurile autoritare au supraviețuit în proporție de 89% liderilor lor longevivi care au murit în funcție.
Moartea naturală exclude machinațiile politice, astfel că elementele regimului rămân aceleași, iar elitele nu au prea mult interes în a zdruncina barca. Deși se pot contrazice în spatele ușilor închise, ele se aliniază de obicei în spatele persoanei pe care o consideră cel mai sigur pariu pentru supraviețuirea regimului.
Un eventual succesor al lui Putin care ar încerca să se abată de la statu-quo, probabil că ar întâmpină o rezistență acerbă din partea vechii gărzi, care ar păstra un control considerabil asupra pârghiilor puterii. Prin urmare, noii lideri care moștenesc funcția de la autocrații decedați tind să adere la programul anterior. Exemplele lui Bashar al-Assad în Siria și Shavkat Mirziyoyev în Uzbekistan, în timpul primelor lor mandate au arătat că organele de stat loiale predecesorilor tind să îi preseze să revină la practicile represive anterioare.
Totodată, politologii au constat că succesorii autocraților au tendința de a le continua războaiele, chiar și atunci când acestea merg prost și când ei nu împărtășesc aceleași obiective, în virtutea preocupării că o eventuală înfrângere i-ar scoate de la putere.
Dincolo de rezolvarea modului în care se va pune capăt războiului, succesorul lui Putin va trebui să se confrunte cu o listă lungă de probleme supărătoare, între care cum anume va fi decis statutul teritoriilor anexate ilegal, precum Crimeea, plata unor despăgubiri de război și răspunderea pe care și-o va lua pentru crimele de război comise în Ucraina. Ca atare, în cazul în care Putin moare în funcție, relațiile Rusiei cu Statele Unite și Europa vor rămâne probabil complicate, în cel mai bun caz.
Detalii, AICI