Ce se întâmplă atunci când liderii nu țin cont de adevăr? Putin și Trump sunt pe cale să afle
O abordare nouă pentru a trage Rusia la răspundere pentru atrocitățile din Ucraina ar putea face ca minciunile și crimele în masă să nu scape nepedepsite, scrie Peter Pomerantsev într-un editorial publicat în The Guardian.
Cei puternici au fost meniți să se teamă de adevăr. Jurnaliștii au fost meniți să arate adevărul în defavoarea puterii. Dovezile privind răul făcut ar trebui să distrugă infractorii așa cum lumina soarelui distruge un vampir. Găsește dovezile și, conform acestei logici, cei puternici vor fi umiliți și aduși în fața justiției.
Din punct de vedere istoric, cei puternici au încercat să cenzureze și să ascundă faptele. Naziștii au încercat să țină ascuns adevărul despre atrocitățile lor. Liderii sovietici urlau atunci când dizidenții transmiteau lumii exterioare informații despre condițiile din gulag. Richard Nixon a fost doborât după ce au ieșit la iveală faptele de ascultare a adversarilor săi politici și mușamalizarea lor.
Dar ce se întâmplă atunci când cei puternici încetează să se mai teamă de adevăr, ba chiar își etalează disprețul față de acesta – așa cum vedem în comportamentul lui Vladimir Putin din Rusia și al lui Donald Trump din America? De ce a dispărut rușinea și de ce domnește impunitatea? Suntem acum neputincioși în a-i trage la răspundere pe cei puternici?
Săptămâna trecută, în SUA, Trump a mințit din nou „la greu” și cu nerușinare. În cadrul unui eveniment televizat de la CNN, jurnalista Katie Collins a încercat să-l țină în frâu cu serii de dovezi și argumente raționale, dar el s-a delectat pur și simplu respingând orice adevăr sau logică. Potrivit lui Trump, alegerile prezidențiale pe care le-a pierdut în 2020 au fost „fraudate”, în ciuda faptului că nu există nicio dovadă pentru astfel de afirmații; jurnalista E Jean Carroll, în cazul căreia un juriu civil l-a găsit vinovat pe Trump de defăimare și abuz sexual, era doar o „nebună”; când Collins l-a tras la răspundere în legătură cu documentele clasificate pe care Trump le-a scos de la Casa Albă, el a respins-o ca pe o „persoană neplacută”. Publicul din New Hampshire, plin de fani ai lui Trump, a huiduit și a aplaudat. În loc să fie „tras la răspundere” cu adevărul, Trump s-a distrat de minune arătând că nu dădea doi bani pe el. De ce se bucură atât de mult susținătorii lui?
Există, în primul rând, o ușurare puternică care vine din renunțarea la greutatea faptelor, a constrângerilor realității sumbre.
Faptele sunt, în general, lucruri neplăcute, dar sunt utile pentru politicienii care încearcă să stabilească un fel de dovadă că marea lor politică funcționează.
Dar Trump nu are politici stabile: el poate fi mult mai de dreapta decât dreapta, iar apoi poate pivota spre stânga atunci când îi convine. De când guvernatorul Floridei, Ron DeSantis, rivalul său la șefia Partidului Republican, a încercat să arate că este mai conservator decât Trump – și decât majoritatea americanilor – în probleme precum avortul, Trump s-a făcut pe sine să pară mai liberal.
Trump nu are nici idealuri cu care să-l poți face de rușine că le-ar fi trădat. În schimb, el face apel la un sentiment de resentiment pur, în care renunțarea la toate formele de autoritate și responsabilitate – autoritatea logicii, a idealurilor, a politicilor raționale, a „elitelor” – este ceea ce îl face atractiv pentru oameni.
Într-o democrație precum SUA, însă, realitatea se poate răzbuna. Respingerea de către Trump a faptelor despre COVID-19 l-a costat alegerile din 2020. În fiecare lună, mai multe procese se adună împotriva sa: cel mai grav, un dosar în care este acuzat că ar fi încercat să forțeze oficialii din Georgia să numere mai multe voturi în favoarea sa în 2020. Fox News, rețeaua de televiziune care îl susține pe Trump și care a colportat cu bună știință teorii ale conspirației în sprijinul afirmațiilor sale privind alegerile „fraudate”, tocmai a plătit 787 de milioane de dolari companiei pe care a acuzat-o de falsificarea voturilor.
Putin are mai puține constrângeri. Spre deosebire de dictatorii belicoși anteriori, el nici măcar nu încearcă să își ascundă atrocitățile și intenția de a comite un genocid în Ucraina. Putin și propagandiștii săi vorbesc deschis despre dorința lor de a distruge identitatea și suveranitatea ucraineană, de a răpi copiii ucraineni și de a-i reeduca cu forța. Armata rusă bombardează maternități, distruge infrastructura civilă și orașe întregi. Putin vrea să arate că poate ucide în masă în mod deschis și nimeni nu poate face nimic în acest sens. El vrea să deschidă o prăpastie între adevăr și justiție, astfel încât legătura dintre cele două să fie complet ruptă.
Dar invazia rusă în Ucraina ar putea fi, de asemenea, un punct de cotitură: Boala impunității lui Putin începe să fie confruntată de inițiative inovatoare, mari și mici.
De când a început războiul, am lucrat cu jurnaliști și avocați la Reckoning Project, pentru a ajuta la „accelerarea” justiției în ce privește atrocitățile. Avocații și jurnaliștii nu lucrează adesea împreună – dar, în acest caz, suntem de aceeași parte. Echipe de reporteri ucraineni instruiți în domeniul dreptului internațional al drepturilor omului adună dovezi ale atrocităților pe teren prin intermediul mărturiilor victimelor. Apoi creăm conținut mediatic bazat pe aceste dovezi pentru „curtea opiniei publice”, în timp ce echipa noastră juridică elaborează cazuri. De obicei, cazurile de crime de război apar la mult timp după ce un conflict se încheie; în acest război, însă, trebuie să le construim în timp ce acesta face ravagii.
Citește mai mult AICI