Tribunalul din Baku a pronunțat condamnări grele pentru liderii separatiști din Nagorno-Karabah, inclusiv închisoare pe viață pentru cinci dintre ei, în urma unui proces care a început în 2025, potrivit Reuters.
În data de 5 februarie 2026, Curtea Militară de la Baku a dictat pedepse cu închisoarea pentru mai mulți foști oficiali din fosta administrație a regiunii separatiste Nagorno-Karabah, ultima enclavă locuită majoritar de etnici armeni pe teritoriul recunoscut internațional al Azerbaidjanului. Procesul a început în ianuarie 2025, după recucerirea regiunii de către forțele azere în 2023.
Cei condamnați la închisoare pe viață sunt:
-
Arayik Harutyunyan – fost președinte al autoproclamatei Republici Nagorno-Karabah;
-
David Babayan – fost ministru de externe al regiunii separatiste;
-
Davit Ishkhanyan – fost președinte al parlamentului al regiunii separatiste;
-
Levon Mnatsakanyan – fost comandant al armatei al regiunii separatiste;
-
Davit Manukyan – fost adjunct al comandantului armatei al regiunii separatiste.
Aceștia au fost găsiți vinovați de acuzații grave incluzând crime împotriva omenirii și păcii, crime de război, genocid, terorism și preluarea violentă a puterii.
Alți lideri au primit pedepse cu închisoarea între 15 și 20 de ani:
-
Arkadi Ghukasyan – fost președinte al regiunii separatiste;
-
Bako Sahakyan – fost președinte al regiunii separatiste; și alte persoane judecate în același proces.
Pe lângă acestea, unii civili capturați în timpul operațiunii din 2023 au primit și ei pedepse între 15 și 19 ani de închisoare pentru diferite infracțiuni legate de conflict.
Legătura directă cu Transnistria: ce ar însemna precedentul Azerbaijanului pentru Republica Moldova
Condamnările pronunțate în Azerbaijan creează un precedent relevant și pentru Republica Moldova, unde regiunea transnistreană se află de peste trei decenii în afara controlului constituțional al statului. Din punct de vedere juridic, situațiile sunt comparabile: atât Nagorno-Karabah, cât și Transnistria sunt teritorii recunoscute internațional ca parte a unor state suverane, iar structurile separatiste de acolo nu au nicio legitimitate legală.
Legislația Republicii Moldova permite, teoretic, urmărirea penală a liderilor separatiști de la Tiraspol. Codul penal incriminează atentarea la integritatea teritorială și uzurparea puterii de stat, iar Constituția califică drept ilegale orice autorități create în afara cadrului constituțional. Cu alte cuvinte, dacă Chișinăul și-ar restabili controlul efectiv asupra regiunii transnistrene, ar exista temei legal pentru investigarea și judecarea foștilor lideri ai administrației separatiste, inclusiv pentru decizii și acțiuni comise pe parcursul anilor.
Diferența față de cazul Azerbaijanului ține însă de contextul geopolitic. În timp ce Baku a recurs la forță militară pentru a-și recăpăta controlul asupra Karabahului, Republica Moldova a optat constant pentru o soluție pașnică și negociată, în condițiile prezenței trupelor ruse pe teritoriul transnistrean. Acest factor limitează drastic opțiunile Chișinăului, inclusiv aplicarea imediată a legii penale.
Totodată, precedentul azer transmite un semnal clar: statutul de lider separatist nu oferă imunitate pe termen nelimitat. În eventualitatea unei soluționări a conflictului transnistrean — indiferent de forma acesteia — problema răspunderii juridice a celor care au condus structurile neconstituționale nu poate fi exclusă din ecuație. Cazul Nagorno-Karabah arată că, în anumite condiții, statele pot trece de la toleranță politică la responsabilitate penală.
