Autoritățile moldovenești încearcă de ceva vreme să demonstreze un joc de echipă. Regimul președintelui reușește să  mimeze „stabilitatea politică”, „să asigure loialitatea” și „să mențină neutralitatea” și „identitatea moldovenească”. Singura problemă este că stabilitatea, loialitatea și identitatea sunt promovate și menținute artificial în vizor de către mass-media afiliată socialiștilor și de propagandiști înflăcărați ai regimului prezidențial. Mai mult, în aceste dar și în toate celelalte aspecte ale guvernării, actuala criză a scos la iveală o dezorganizare absolută în ceea ce îl privește atît pe Dodon cât și coaliția sa de guvernământ și  cabinetul tehnocraților. Pandemia a reflectat, de fapt, ineficiența modelului politic al lui Dodon care nu s-a consolidat, ci dimpotrivă a știrbit din imaginea guvernării.

Transformarea prin care trece în prezent regimul politic de la Chișinău din cauza crizei care a survenit, poate părea fără precedent însă fără precedent, mai degrabă, pot fi numite alte circumstanțe – pandemia mondială și modul în care (nu) îi face față guvernul. Schimbările din guvernul Republicii Moldova au loc în mod constant, dar pe marginea crizei actuale regimul a început să funcționeze diferit, formând treptat o amenințare pentru propriul viitor. În această perioadă, au ieșit la iveală noi aspecte, pe care este imposibil să nu le vezi.

Dezorganizarea

Curba infecției cu Covid-19 din această săptămână a ajuns la cote înalte, stabilind un nou record negativ de 478 de infecții în 24 de ore, numărul total ajungând la 13.000. Între timp, societatea discută posibilitatea revenirii la măsurile restrictive, având în vedere că oamenii încă nu respectă condițiile sanitare din piețe, din transportul public și de pe străzi. Între timp, declarațiile autorităților au devenit tot mai tulburătoare.

În lupta împotriva coronavirusului, autoritățile moldovenești nu au putut conveni asupra unei strategii unice, asupra criteriilor comune de evaluare a situației și nici asupra coordonării în general. Este evident că strategia Guvernului de a stopa pandemia a eșuat. S-au făcut multe greșeli iar unele au consecințe ireversbile.

Nu putem să ne teleportăm cu trei luni în urmă și să anulăm alegerile parlamentare din Hâncești. Nu putem să nu mai rulăm un fals pe canalele tv că opoziția ar chema concetățenii infectați cu coronavirus să vină acasă. Nu putem opri deplasările prin țără ale șefului statului în plină pandemie fără respectarea normelor stabilite, puparea colăceilor și strânsul mâinilor veteranilor, ca mai apoi să vorbim despre „iresponsabilitatea cetățenilor”. Este imposibil să nu propunem un moratoriu asupra disputelor politice din timpul pandemiei, iar apoi să deteriorăm relațiile cu România (care a trimis medici în ajutor) sau să acuzăm opoziția de incapacitate de a plăti pensii și salarii, făcând legătura cu împrumutul rusesc, care presupunea condiții netransparente și ilegale. Aceasta nu este întreaga listă și poate fi continuată, având în vedere că epidemia din Moldova nu s-a terminat încă.

Când vorbim despre președintele Dodon ar trebui să evităm în general expresii precum „curs”, „strategie” sau „coordonare”. Aceste cuvinte nu doar au fost „scoase din uz”, ele nici nu au fost incluse în timpul mandatului său. În 2016, președintele a făcut promisiuni pe care ar fi putut să le onoraze , dacă ar fi existat cu adevărat asemenea priorități.

Ceea ce înseamnă o viziune a viitorului, a dispărut îndată ce Dodon a devenit un ostatic al trecutului. El a ajuns la un anumit punct final, care duce spre nicăieri. Opoziția va spune că e linia de sosire. Președintele va răspunde, e un ordin stabilit. În orice caz, acțiunile lui Dodon în timpul pandemiei s-au aflat pe făgașul propriilor  realizări fictive, care sunt atât de promovate de posturile de televiziune Primul în Moldova, NTV sau Accent. Prin urmare, cu cât Dodon arată mai bine în ochii oamenilor, cu atât situația din țară este mai gravă. Igor Dodon obișnuiește să creadă că, cu cât zboară mai des la Moscova spre Putin sau laudă regimul Lukașenko și le mulțumește statelor autoritare pentru asistență umanitară, cu atât mai mult își ridică ratingul.

Se crează impresia, pe timp de criză , că președintele a decis să renunțe la responsabilități, punându-le pe umerii prim-ministrului Chicu și Ministerul Sănătății, încercând totodată să creeze impresia că este un președinte grijuliu, care se plimbă prin țară, în ciuda pandemiei, încercând să ajute oamenii. Dodon nu este deranjat de faptul că o astfel de auto-realizare este în detrimentul medicilor care constituie deja 15% din numărul de infectați cu coronavirus.

Igor Dodon în timpul vizitei sale de lucru în Cimișlia. Nerespectarea totală a standardelor stabilite de Comisie pentru situații de urgență

Igor Dodon în timpul vizitei sale de lucru în Cimișlia. Nerespectarea totală a standardelor stabilite de Comisie pentru situații de urgență

„Oamenii au încredere în politicienii care sunt mereu aproape de oameni. Mă conectez direct cu sute sau chiar mii de oameni în fiecare săptămână, chiar și într-o pandemie. Nu mi-e frică să vorbesc cu o persoană obișnuită, să vizitez un veteran sau să vizitez vreun spital. Uitați-vă la adversarii mei, Maia Sandu poartă chiar o mască în timpul conferinței de presă, deși nu este nimeni în public”, se laudă președintele.

În ciuda poziției șubrede a președintelui în condițiile actuale, aparatul președintelui  și mass-media controlate de socialiști  încearcă totuși să găsească un profit în această poziție sau să-l inventeze din mers, deviind de la propriile linii roșii. Se pare că președintele  nu înțelege cât de contradictorii și ambigue sunt declarațiile și vizitele sale, care, în opinia sa, oferă oamenilor un sentiment de apropiere cu liderul. Adevărul este că tot ce pot primi oamenii din această atitudine e cel mult un sentiment amăgitor și nici într-un caz ceva material. Laboratoarele de propagandă interpretează acest lucru în felul lor, servesc nevoilor președintelui, creând un fundal informativ favorabil pentru viitoarele alegeri prezidențiale din acest an.

Adaptatează-te și condu

Lipsa unui curs clar rezultă cu faptul că figurile cheie, care servesc nevoilor președintelui, trebuie să se adapteze cerințelor sale. În același timp, cerințele în sine nu pot fi puse la îndoială sau adaptate nici la lege, nici la realitate.

Un exemplu elocvent în acest sens sunt declarațiile prim-ministrului, care se schimbă de la o zi la alta. Ba declară cu disperare că disponibilitatea din spitale mai este valabila pentru încă cinci zile, ba declară că mai sunt locuri. După declarațiile lui Dodon, care a încercat să consoleze poporul, Chicu revine cu narațiuni precum că: rata mortalității cauzate de coronavirus în Moldova este de 3% din numărul total de decese, iar țara noastră este destul de OK în comparație cu alte țări din UE.

Același lucru se poate spune și despre ministrul sănătății Viorica Dumbrăveanu, care în martie, când țara avea  deja peste 20 de cazuri de infecție, „și-ar fi dorit amânarea alegerilor din Hâncești” – un potențial focar de infecție. Dar de ce să fie amânate, dacă Ștefan Gațcan din PSRM ar fi putut câștiga și a câștigat. Abia după asta a trebuit să declare carantină în câteva sate și să introducă starea de urgență.

Din cauza faptului că Igor Dodon nu dorește să pătrundă în rutina zilnică, aproape toate indicațiile sale sunt superficiale și prost execuatate. Astfel au avut loc și alegirile din Hâncești. În condițiile crizei a fost creată o nouă alianță dintre PSRM-DPM și s-au purtat negocieri dubioase cu privire la împrumutul rusesc, care ulterior a devenit o platformă de manipulare în mass-media deținută de socialiști. Opoziția, care s-a plâns de ilegalitatea împrumutului și de opacitatea termenilor în care au avut loc negocierile, a devenit un țap ispășitor. Chicu a declarat că introducerea de noi restricții este imposibilă din cauza „opozanților iresponsabili”. Înainte de decizia Curții Constituționale, premierul și președintele au speculat că, dacă nu va exista un împrumut rusesc, în iunie va fi imposibilă achitarea pensiilor și salariilor.

Președinte sau Comandant?

Dodon s-a axat în ultima vreme pe istorie și geopolitică. Mai exact, pe acea parte care corespunde opiniilor sale cu privire la restabilirea parteneriatului strategic cu Federația Rusă. Dodon și-a susținut recent apropierea și simpatia față de liderii autoritari prin dorința sa de a înființa o republică prezidențială în Moldova.

„Dacă am avea o republică prezidențială, atunci aș lovi cu pumnul în masă și aș rezolva imediat problema cu procurorul, judecătorul și prim-ministrul. Dar nu avem o republică prezidențială. Dacă aș fi avut ocazia, le-aș fi arătat „Kuzkina mati” cu mult timp în urmă. De exemplu, în Statele Unite e forma prezidențială de guvernare, în Belarus – la fel. Astfel, dacă președintele a spus-o, conversația s-a terminat”, a spus Dodon.

Ca lider predispus la autoritarism și lăudându-se cu legăturile sale cu Putin, Erdogan și Lukașenko, Dodon știe să folosească armata și istoria în avantajul său, la fel cum procedează și Putin, care a fost acuzat de revizionism istoric. Dodon, aparent, împărtășește punctul de vedere al liderului de la Kremlin, nu degeaba urmează să zboare la Parada Victoriei, care, în ciuda pandemiei, va avea loc pe 24 iunie în Piața Roșie.

Post Scriptum:
„Este dificil să cerem ideologiei să nu fie o ideologie”, a declarat Merab Mamardashvili în cea de-a zecea prelegere de la Vilnius din vara anului 1981, despre filosofia socială. La fel este și cu propaganda: este dificil să soliciți să nu fie o minciună și să nu posede astfel de proprietăți. Mai mult, de la Războiul Rece încoace, propaganda s-a schimbat foarte mult, a evoluat, a stăpânit noile tehnologii și piețe întregi. Anterior, mașina de propagandă a închis guri, a cenzurat texte. Acum, în lumea nouă – în lumea post-adevăr – puteți spune orice. Este un amalgam de fapte, post-fapte și opinii, astfel încât este dificil pentru un om să distingă informațiile veridice de un fals manipulativ. Zgomotul informațional intră pe piața informației și îl învinge pe cel crezut de consumator.
Dacă, de exemplu, astăzi, în toate mass-media afiliate Partidului Socialiștilor, vor spune că Occidentul, opoziția și, în general, toți adversarii politici ai PSRM vă păcălesc și că fără un împrumut rusesc vom pierde capacitatea de a plăti pensii și salarii, și cine pretinde altfel, nu vede cât de profitabile și fructuoase sunt relațiile Moldovei cu Rusia, el ar crede mai degrabă noua versiune a falsului, decât  materialele de investigații oficiale. E o chestiune de credință. Credința este o emoție. Chiar și documentele oficiale nu sunt întotdeauna în măsură să depășească emoția.