Cum s-au schimbat narațiunile despre război în Rusia și Ucraina în primele trei luni de război

0 100

Analiză de Marin Gherman

Războiul din Ucraina a fost declanșat de Rusia sub pretextul denazificării țării vecine. Din perspectiva Moscovei ar fi trebuit să fie o operațiune rapidă încheiată cu schimbare de regim la Kiev. Pentru ucraineni, pe de altă parte, prioritatea, în primele zile, a fost supraviețuirea. Evoluțiile din teren – și succesul defensivei ucrainene – au dus la ajustarea acestor obiective, lucru care se vede și din narațiunile celor două tabere.

Ucraina: de la rezistență la victorie

Mesajele din presa ucraineană și discursurile politicienilor de la Kiev erau în prima lună a războiului dominate de ideea rezistenței – ucrainenii trebuia să se mobilizeze și să facă toate eforturile pentru a evita ocuparea țării lor de către Rusia.

Este reprezentativ un discurs al fostului președinte al Ucrainei, Petro Poroșenko, care le spunea acum trei luni apărătorilor Kievului să mai reziste încă vreo 2-3 săptămâni, menționând că apoi rușii vor fi nevoiți să se retragă. Implicându-se în susținerea unităților de apărare teritorială, Poroșenko avea discursuri asemănătoare cu cele ale liderului ucrainean Volodimir Zelenski privind rezistența națională față de agresiunea rusă.

A fost un episod unic în istoria Ucrainei, când discursurile lui Zelenski și cele ale rivalului său politic Poroșenko se asemănau foarte mult.

La 27 mai, după ce trupele ruse s-au retras din Kiev și din alte regiuni ucrainene, Poroșenko nu mai amintea nimic de rezistență, ci de necesitatea de a învinge Rusia: „Înfrângerea lui Putin este tot mai aproape, iar victoria Ucrainei este iminentă”.

Fostul președinte nu e nici pe departe un caz singular: discursul politicienilor și al presei din Ucraina a devenit mult mai curajos în ultimele trei luni. Narațiunile despre rezistență au început să fie înlocuite – total sau parțial – cu mesaje despre victorie și necesitatea de a recupera teritoriile ocupate de Rusia.

Rusia: „operațiunea specială” cu obiective incerte

În Rusia cele mai profunde metamorfoze s-au produs în sfera discuțiilor despre „operațiunea specială” militară pe teritoriul Ucrainei. La început, Kremlinul susținea că scopul acestei operațiuni este denazificarea și demilitarizarea Ucrainei, inclusiv prin schimbarea regimului Zelenski cu unul mai prietenos față de Rusia.

În cele trei luni de război atât Ministerul Apărării, cât și jurnaliștii din presa pro-Kremlin au încercat să schimbe treptat obiectivele vechi ale „operațiunii speciale” cu altele, mai noi, care să reflecte realitatea din teren. Retragerea militarilor ruși din regiunile din nordul Ucrainei, pierderile enorme ale Rusiei, în combinație cu sancțiunile introduse de Occident, au determinat revizuirea obiectivelor tactice ale „operațiunii speciale”. S-a renunțat la regiunea Kiev, dar a început să se vorbească din ce în ce mai mult despre Donbass și Odessa.

Acest război cu obiective incerte pentru Rusia, indiferent de situația de pe teren, este oricum unul victorios – îi informează pe ruși presa pro-Kremlin. Zilnic se spune despre naziștii uciși și rusofonii salvați de armata rusă.

La trei luni de la invadarea Ucrainei nu prea se știe care sunt obiectivele oficiale și cele reale ale „operațiunii speciale” lansate de Kremlin. Orice s-ar întâmpla pe front, rușii află din presă că așa trebuie să fie, „totul este sub control”.

Portrete ale apărătorilor ucraineni

În timp ce Volodimir Zelenski vorbea în fața parlamentarilor statelor din Occident, cerând ajutor, apelând la simboluri politice și argumente istorice, presa ucraineană scria despre oameni simpli care și-au lăsat familiile și afacerile și s-au înrolat în armată. Pentru a încuraja implicarea oamenilor în apărarea țării, presa publică informații despre tineri luptători care își riscă cu viața pentru viitorul țării.

Kievul încearcă să responsabilizeze cetățenii, insistând că apărarea națională este cea mai importantă în aceste zile. Dacă Moscova nu prea relatează despre activitățile militarilor săi de pe front, Kievul promovează din ce în ce mai mult istorii despre armată și oamenii curajoși care s-au înscris în rândurile acesteia.

Naziștii ruși versus naziștii ucraineni

Atât presa rusă cât și cea ucraineană au folosit noțiunea de naziști pentru a caracteriza armata inamicului. În timp ce în Ucraina narațiunea a apărut în contextul atrocităților Rusiei și crimelor de război comise de militarii ruși, în Rusia presa pro-Kremlin scrie despre neonazismul din Ucraina de câțiva ani.

Tot ceea ce vine în contradicție cu viziunile Rusiei în acest război este etichetat ca „nazist” sau „american”.  Treptat, în narațiunile politice și de presă din Rusia „nazist” și „american” au devenit sinonime.

În Ucraina, președintele Volodimir Zelenski i-a numit de mai multe ori naziști și fasciști pe invadatorii ruși. Ambele state vor să-și mobilizeze populația apelând la emoții istorice negative legate de militarii naziști din perioada celui de al Doilea Război Mondial. Ucraina răspunde destul de eficient propagandei Rusiei cu propriile narative, menite să demoralizeze adversarul.

Tot mai multă propagandă în Rusia

În ultimele trei luni, presa rusă produce mult mai multe narațiuni de propagandă și mai puține fake news. Sunt utilizate narațiuni de propagandă din ce în ce mai simple, dar și mai ușor de demontat. Este reprezentativă în acest context o narațiune de propagandă a Rusiei, demontată de Veridica, potrivit căreia Occidentul investighează atrocitățile comise de naționaliștii ucraineni pe teritoriul Ucrainei. Presa din Rusia a omis fragmente importante din textul comunicatului Departamentului de Stat al SUA, în care e menționată responsabilitatea militarilor ruși pentru atrocitățile din Ucraina.

Așadar, știrile din Occident sunt traduse intenționat greșit, sunt omise fragmente din text în care este criticată Rusia, nu sunt trimiteri prin hyperlink la știrile în limba engleză sau franceză. Aceleași metode, de fapt, erau folosite în URSS. Narațiunile de propagandă ale Rusiei sunt o repovestire a știrilor din afară prin prisma propriilor mesaje false, distribuite pe parcursul ultimilor ani.

Dacă situația nu se va schimba, Rusia se va transforma treptat într-un stat închis informațional, izolat totul de lume, după modelul Coreei de Nord.

Mai multe arme pentru Ucraina

După ce Rusia a început să își concentreze eforturile pe ofensiva din Donbass și s-a retras din regiunile Kiev și Sumî, Ucraina a revenit la narațiunile de la mijlocul lunii aprilie când erau solicitate tot mai multe arme. Atât presa, cât și politicienii ucraineni subliniază că armata va lupta cu eroism, dar victoria Ucrainei depinde în mare măsură de armamentul care poate fi trimis de statele din Occident.

În presa ucraineană chiar a apărut o adevărată „vânătoare” a statelor care renunță să furnizeze armament Ucrainei sau care nu permit tranzitarea teritoriilor de către transporturile militare și non-militare din Occident. Cel mai mult este criticată Ungaria.

Subiectul armamentului pentru Ucraina este unul dureros pentru presa și politicienii din Rusia care, dimpotrivă, atacă statele care se implică mult în susținerea Forțelor Armate ale Ucrainei. De exemplu, Polonia, care a fost unul dintre cei mai fideli susținători ai Ucrainei în aceste trei luni de război, este arătată în presa rusă ca un inamic al „lumii ruse”, ca un stat care vrea să anexeze teritorii ucrainene, mascând „ideile sale agresive” cu mesaje de susținere a poporului ucrainean.

Citește analiza integrală AICI

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata