Cursa pentru candidatura de aderare la UE: Cele trei scenarii pentru Ucraina, Moldova și Georgia

0 133

Analiză de Dionis Cenușa 

Deflagrația războiului rusesc împotriva Ucrainei la finele lunii februarie a sporit, în mod natural, interesul statelor est-europene cu agendă pro-europeană pentru o actualizare calitativă a relației cu Uniunea Europeană (UE). Practic, pe întreaga durată a agresiunii rusești (încă nefinalizată), Ucraina, Moldova și Georgia și-au canalizat eforturile diplomației pe obiectivul de obținere a statutului de stat candidat de accedere la UE. Depunerea aplicației pentru candidatură și completarea chestionarelor, derulate în lunile martie-mai, sunt urmate acum de anunțarea verdictului UE. Comisia Europeană se va expune pe marginea candidaturii de aderare depusă de Ucraina, Moldova și Georgia în următoarele zile (17 iunie). Președintele ucrainean Volodymyr Zelensky a subliniat că decizia privind candidatura Ucrainei va influența „viitorul Europei” (Interfax, Iunie 2022).

Evident, nu există nicio relație de cauzalitate explicită dintre durabilitatea proiectului UE și perspectiva de aderare (deocamdată, negarantată) pentru Ucraina. Totuși, situația din această țară devine o responsabilitate inevitabilă a UE, dacă cea din urmă vrea să (re)capete sensul de securitate regională pe flancul său estic. Din acest considerent, oferirea statutului de candidat de aderare la UE pentru Ucraina are o semnificație ce depășește cu desăvârșire simbolismul geopolitic, bazat pe rezistența colectivă occidentală împotriva revizionismului militarist rusesc. Astfel, statutul de candidat are o utilitate practică urgentă, care, pe lângă stabilizarea securității europene, mai include și obiectivul strategic de reconstruire post-război în vecinătatea imediată a UE.

Pozițiile statelor membre vizavi de candidatura ucraineană diferă. În timp ce Polonia, Lituania și alte țări baltice, dar și Irlanda, și Italia, susțin demersul Kievului, Danemarca și Olanda ar avea cele mai mari rezerve. Acestea consideră că parametrii instituționali și legislativi din Ucraina trebuie să fie îmbunătățiți înainte de acordarea statutului de candidat (Bloomberg, Iunie 2022). În mod indirect, obiecțiile danezo-olandeze s-ar răsfrânge automat de asemenea asupra atitudinii față de Moldova și Georgia. Din raționamente politice și strategice, celelalte două țări est-europene implementatoare ale acordurilor de asociere nu pot fi favorizate în detrimentul Ucrainei, care este prioritizată în majoritatea capitalelor europene și la Bruxelles. Totodată, succesul ucrainean va avea efect pozitiv în lanț pentru ceilalți. Concomitent, un eșec în aprobarea candidaturii pentru Ucraina ar putea bloca parcursul pentru Georgia și Moldova.

Cursa pentru candidatură are loc în mod separat în cele trei țări asociate. Ucraina apelează la o combinație de argumente morale și tehnice. Pe de o parte, UE este chemată să susțină cauza ucraineană, unde prevalează ideea că statul ucrainean se apără împotriva Rusiei atât pe motiv de apărare națională, cât și pentru idealuri europene. Pe de altă parte, partea ucraineană reamintește că au fost atinse unele progrese în domeniul reformelor, în particular, pe anti-corupție și justiție, inclusiv pe timp de război. Moldova este următoarea la rând care face o promovare activă a demersului pro-candidatură. Argumentele dominante țin de proximitatea istorico-lingvistică, prin filiera identității românești, și intențiile reformatoare ale guvernării. Spre deosebire de reformele din Ucraina, cele moldovenești au o putere probatorie inferioară, deoarece noua generație de reforme structurale legate de combaterea corupției, modernizarea capacităților instituționale sau justiție au început foarte recent. În cazul Georgiei, autoritățile sunt prinse într-o capcană a imaginii negative externe, rezultate din neîncrederea față de partidul de la guvernare și gestionarea deficientă a scandalurilor legate de relația dintre putere și opoziție, influența oligarhilor (Bidzina Ivanishvili), persecutarea surselor media de opoziție, nerespectarea repetitivă a drepturilor omului. Deși percepția privind corupția endemică din Georgia este minoră, comparativ cu cea vizavi de statele din Balcanii de Vest, dar și din Ucraina și Moldova, UE privește sceptic la autoritățile georgiene, imputându-le declinul din domeniul instituțiilor democratice. În loc să demonstreze o schimbare radicală de atitudine pe intern, factorii decizionali din Georgia atacă însă vocile critice din Parlamentul European, acuzate de un soi de „colaboraționism” politic cu principalele forțe ale opoziției georgiene.

În acest context local și regional divers, există trei scenarii majore de evoluție a situației în jurul deciziilor legate de candidatura de aderare la UE în rândul „trio-ului asociat”.

Scenariul 1: Ucraina – “prima în rând” (1+2)

Ucraina are cele mai mari șanse să obțină statutul de candidat, înainte de Moldova și Georgia. Țara este prima din „trio-ul asociat” care a depus aplicația și a completat chestionarul UE. Polonia, Lituania, Letonia, Estonia, Irlanda și Italia s-au exprimat în favoarea candidaturii pentru Ucraina. Comisia Europeană susține de asemenea această opțiune, mai ales că instituțiile UE realizează că statutul de candidat va impulsiona moralul în spatele apărării ucrainene împotriva agresiunii rusești.

Acest scenariu corespunde cu solicitarea Kievului de a fi avantajat în raport cu Georgia și Moldova, care s-au alăturat la inițiativa Ucrainei pentru a valorifica contextul regional și deschiderea decizională de la Bruxelles. Dacă UE și statele membre se vor decide să traducă în viață acest scenariu, atunci “trio-ul asociat” ar putea fi decuplat. În consecință, Ucraina va fi separată de Georgia și Moldova, care fie ar putea primi statutul de candidat potențial sau doar o perspectivă europeană concretă. Ulterior, guvernele de la Tbilisi și Chișinău și-ar putea facilita demersul pro-candidatură invocând precedentul ucrainean.

Scenariul 2: Ucraina și Moldova – doar doi candidați potențiali (2+1)

O altă turnură de situație în jurul candidaturii de aderare are în centrul atenției Ucraina și Moldova. Ambele au sprijinul Comisiei Europene și sunt privite mai apropiate atât din punctul de vedere al stabilității instituțiilor democratice, cât și al raportului cu factorul rusesc. În acest context, este omis faptul că Georgia a fost victima agresiunii rusești încă în 2008, adică șase ani înainte de anexarea Crimeii și instaurarea separatismului militarizat în regiunea Donbas din estul Ucrainei.

Citește analiza integrală AICI

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata