Numirea lui Mojtaba Khamenei ca lider suprem al Iranului, după asasinarea tatălui său, reprezintă o victorie simbolică și politică pentru tabăra conservatoare din Republica Islamică. Decizia vine însă într-un moment în care regimul de la Teheran se confruntă cu provocări fără precedent, se arată într-o analiză The Guardian.
În același timp, alegerea ridică întrebări sensibile despre direcția sistemului politic iranian. Succesiunea de la tată la fiu pare să contrazică principiile revoluției islamice din 1979, care a răsturnat monarhia și nu a prevăzut ca funcția de lider suprem să fie transmisă dinastic.
Susținere din partea Gardienilor Revoluției
Mojtaba Khamenei era considerat de mult timp candidatul preferat al Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC), una dintre cele mai influente instituții militare și politice ale Iranului.
La scurt timp după anunțul oficial, presa de stat a difuzat imagini de arhivă în care Khamenei apare ca adolescent de 17 ani pe frontul războiului Iran–Irak, într-o încercare de a-i consolida legitimitatea revoluționară.
Numirea sa reprezintă însă o nouă înfrângere pentru reformiști, care au susținut că alegerea ar trebui amânată până când Adunarea Experților, organismul clerical format din 88 de membri responsabil de desemnarea liderului suprem, s-ar putea reuni în mod oficial.
Fostul președinte Hassan Rouhani a avertizat că organizarea rapidă a votului ar putea distrage atenția de la nevoia de unitate națională într-un moment în care țara se află în plin conflict.
Un astfel de anunț „ar trebui să vină la un moment potrivit, care să nu distragă atenția publicului de la apărarea sacră”, a subliniat el.
Detalii, AICI