Dumitru Mînzărari: Occidentul este gata să reziste cerințelor de a separa Europa în sfere de influență

0 163

După reuniunile la nivel înalt eșuate de săptămâna trecută între statele occidentale și Rusia, Dumitru Mînzărari, expert asociat al Direcției de Cercetare pentru Europa de Est și Euroasia a Institutului German de Afaceri Internaționale și Securitate, spune cât de mare poate fi probabilitatea unei invazii rusești în Ucraina și cum s-a pregătit Chișinăul.  

Cum calificați Dvs. ceea ce se întâmplă acum în relațiile internaționale? Eu, cu multă prudență, mi-aș permite să-l citez pe un autor de pe blogurile Adevărul, Cristian Unteanu, care zicea că se revine la coșmarul din perioada Războiului rece. Probabil, mulți speră că e o exagerare totuși?

Nu cred că chiar vine coșmarul, evident, observăm o încercare a Rusiei să revină la relațiile internaționale în raport cu Occidentul unde sunt acceptate sferele de influență, însă răspunsul foarte dur și direct pe care Rusia l-a primit atât în discuțiile bilaterale cu SUA, cât și în discuțiile purtate la NATO și la OSCE ne indică că, de data aceasta, Occidentul este gata să reziste acestor cerințe de a separa Europa în sfere de influență, e gata să își asume costurile acestei rezistențe și a trimis niște semnale foarte clare. Deci, cel puțin din punctul de vedere al sferelor de influență, nu suntem și puțin probabil să revenim la timpul Războiului rece.

Dacă să vorbim despre un conflict, să zicem, rece sau chiar un conflict armat inițiat de Kremlin contra intereselor Occidentului pe continentul european, acest lucru este posibil, însă un conflict va fi posibil doar dacă decidenții de la Kremlin fac eroarea să creadă că nu vor primi o ripostă, fiindcă toate tensiunile curente, în percepția mea, au fost inițiate și au ajuns atât de departe până la un ultimatum direct adresat Occidentului din motivul că liderii politici din țările occidentale, în special, Germania, Franța, Austria, Italia au fost timizi în relațiile cu Rusia și nu au ripostat când Rusia făcea solicitările acestea de sfere de influență în mod mai indirect și prin asta au creat clasei politice din Rusia percepția că Occidentul este slab și nu va îndrăzni să genereze costuri în cazul în care Rusia nu doar va cere acceptarea sferelor de influență, dar va încerca să le creeze, generând fapte în teren, cum le place rușilor deseori să spună când ei doresc să creeze un nou conflict.

Rusia militar nu este un adversar egal Occidentului, din punct de vedere militar este mult, mult, mult mai slabă decât Occidentul colectiv și aici nu luăm în considerare forțele nucleare, fiindcă ele nu vor fi folosite. Chiar să fie un război convențional, dacă teritoriul rus nu va fi atacat, forțele nucleare nu vor fi folosite și din acest motiv Rusia este o enigmă, dar militar Rusia este net inferioară și va pierde confruntarea convențională cu Occidentul și Rusia înțelege acest lucru și de aceea riscul unui conflict convențional cu implicarea Occidentului este foarte redus, Rusia va depune toate eforturile să evite acest lucru și conflictul este posibil în Europa, începând cu Ucraina, doar în cazul în care decidenții ruși fac eroarea să considere că Occidentul nu se va implica sau dacă cred că vor obține o victorie ușoară și aceasta depinde de faptul dacă Occidentul nu va trimite semnale clare și dure, ca să prevină conflictul. Deci, eu aș fi mai optimist decât autorul la care v-ați referit în ceea ce constă definirea sferelor de interese în Europa, dar accept că posibilitatea unui conflict chiar armat este destul de ridicată.

Să enumerăm câteva fapte din ultimele zile: noi masări de trupe la granița ucraineană după eșecul acestor convorbiri la Geneva, apoi pe platforma OSCE; apoi un atac cibernetic în Ucraina asupra instituțiilor guvernamentale; avertismente dinspre Ucraina de posibile provocări și în regiunea transnistreană, ca vina să fie dată pe Ucraina; Serghei Lavrov, șeful diplomației ruse zicând că Rusia nu mai are răbdare; declarații ale lui Vladimir Putin care admit cumva posibilitatea unei intervenții militare – iată câteva fapte și toate acestea pe fundalul unei Republici Moldova total nepregătite nici pentru o variantă foarte soft de tensionare în regiune. Am descris corect situația sau în ceea ce privește Republica Moldova nu-i chiar așa?

Vedeți, Dvs. ați descris un șir de fapte pe care le observăm, ele mai necesită o interpretare, fiindcă interpretarea acestor fapte, inclusiv masarea unor forțe foarte considerabile la frontiera Ucrainei și retorica belicoasă a decidenților de la Moscova nu este atât de clară și aș fi mai atent în interpretarea acestora.

În ce constă pregătirea Republicii Moldova sunt de acord cu Dvs., suntem foarte slab pregătiți atât de o confruntare cu Rusia la direct, dar și politică, cât și de o confruntare între Rusia și Occident, însă, dacă să ne gândim la motivele din care suntem prost pregătiți, parțial i-am putea da dreptate guvernării actuale că nu este vina ei, precum nu este nici vina guvernării precedente, este vina cumulativă a tuturor guvernărilor de la independență încoace care au ajuns la concluzia că Republica Moldova nu este capabilă să facă ceva pentru a-și proteja interesele de apărare și securitate de una singură și atunci au optat să nu investească în dimensiunea de securitate și apărare – una la mână și doi – posibil că pur și simplu nu au înțeles importanța acestei dimensiuni și, nefiind axați pe buna guvernare a țării, s-au orientat pe scurgerea rentelor și generarea unor beneficii personale din guvernare.

Pentru că măsurile de sporire a securității unui stat nu se iau într-o zi, pentru că Dvs. cu regularitate în comentariile Dvs. formulați sugestii pentru autoritățile de la Chișinău, iată, în ultimul ați vorbit și despre securitate, reziliență în fața atacurilor cibernetice și, mai ales, pentru că ne aflăm în acest moment în care lumea spune că există un risc iminent de reizbucnire a unui conflict în regiune, ar fi lucruri care ar putea fi făcute rapid și substanțial să contribuie la sporirea siguranței statului Republica Moldova?

Toate soluțiile despre care am vorbit timp îndelungat nu pot fi pregătite în timp scurt. Pentru ca să genereze un randament, un rezultat bun e nevoie de o perioadă îndelungată pentru realizarea lor sistematică, adițional la asta prioritatea guvernării actuale, de exemplu, este dezvoltarea economică, eficientizarea actului de guvernare prin reforma justiției, deci au priorități puțin diferite și criza aceasta politică între Rusia și Occident într-un fel i-a prins pe neașteptate, fiindcă majoritatea specialiștilor până în ultimul moment nu au crezut că Rusia va merge la o așa escaladare în această perioadă. Deci, dacă să vorbim la moment foarte multe lucruri nu e posibil de făcut, însă în situația curentă ar fi necesar ca prioritățile guvernării să se schimbe din cauza schimbării situației de securitate în regiune.

Este nevoie de o regândire a priorităților guvernării, o redistribuire a finanțării pe care guvernarea o administrează pentru îndeplinirea obligației statului față de cetățeni în asigurarea securității lor. Cei mai imediați pași pe care urmează a-i face ar fi să se investească imediat și semnificativ în programe de avertizare timpurie pentru diferite pericole, cum ar fi agresiune indirectă, cum ar fi agresiune directă, atacuri ca parte a agresiunii indirecte asupra sistemului cibernetic, economic. Deja ne-am confruntat cu presiuni în sectorul energetic, care, dacă ne uităm istoric, presiuni de acest tip sunt acțiuni care pot indica începutul unei agresiuni. Din acest motiv, adică datorită multiplelor semnale care există că Rusia ar putea ataca interesele de securitate ale Republicii Moldova, guvernarea ar urma să facă acești pași la care m-am referit.

Care ar fi modalitățile de implementare? O sugestie pe care am făcut-o de câteva ori este să se ridice bugetul destinat pentru apărare până undeva la 2% și această finanțare ar putea fi redistribuită de la alte dimensiuni ale finanțării de stat, una este Ministerul Afacerilor Interne. Moldova deja după finanțarea sa și după structura Ministerului Afacerilor Interne este similară cu un stat polițienesc. Tradițional, poliția a fost folosită ca o forță de represiune contra opoziției, contra populației, pentru asistență în scurgerea rentelor la regimurile cleptocrate anterior, deci ea a fost artificial umflată și o reformă a poliției ar elibera fonduri semnificative care ar putea fi redirecționate către dimensiunea de apărare.

Adițional la aceasta, Moldova primește foarte multă asistență din partea partenerilor occidentali, din partea Uniunii Europene care este orientată către Ministerul Afacerilor Interne și această asistență deja ar compensa un transfer de fonduri de la Interne către Apărare. Deci, aceasta este o soluție destul de fezabilă cum Moldova ar putea optimiza cheltuielile sale pentru a putea face față acestor provocări curente.

Pe dimensiunea cibernetică, la fel am sugerat că, luând în considerare și recentul atac contra Ucrainei și anterior, nu putem să ignorăm riscul unor atacuri similare la adresa Republicii Moldova. Suntem tehnologic mai puțin dezvoltați, dar când ajunge vorba la securitate acest lucru este un avantaj, fiindcă sistemele cibernetice sunt foarte vulnerabile la atacuri și având aceste sisteme mai puțin predominante în Republica Moldova pe variate dimensiuni – economică, politică, pe partea actului de guvernare –, avem un avantaj, fiindcă în caz de atac pe aceste dimensiuni rezultatele, distrugerile, să zicem, vor fi mult mai mici și din acest motiv noi ar trebui să ne orientăm diferit decât o fac statele occidentale. Consider că optimal ar fi nu să ne orientăm pe protecția sistemelor cibernetice, dar pe consolidarea rezilienței contra atacurilor cibernetice și aceasta este paralel la modernizarea acelor procese de dirijare în domeniul economic, energetic, în domeniul administrației publice, deci sisteme mecanice analogice vechi, care în caz de atac cibernetic să permită reorientarea rapidă de conducere prin aceste sisteme și atunci și distrugerile posibile vor fi mult mai mici.

Evident, specialiștii cunosc acest lucru și ei ar putea oferi sfaturi administrației. Motivul din care am menționat este că pe dimensiunea cooperării bilaterale cu partenerii occidentali văd că fondurile primite nu sunt orientate optimal și din acest motiv și reacționez.

Să vorbim acum, dle Mînzărari, despre criticile Dvs. față de abordările actualei guvernări în raport cu chestiunea securității, în raport cu relațiile cu Rusia. Voi cita aici o idee dintr-un ultim comentariu al Dvs., ziceați că e o abordare defetistă și incompetentă asta – să stea toți cuminți ca să se evite provocările, aceste provocări pot fi organizate, indiferent dacă dorim sau nu. Deci e inutil de a îmbrăca argumentul acesta – să fim atenți, să nu dăm motive pentru provocare. E o critică directă la abordarea actualei guvernări și trebuie să vă spun că nu sunteți singurul.

Nu aș spune că este o critică, critica ar fi din partea unor forțe politice de opoziție. Eu, ca specialist tehnic pe domeniu, încerc să scriu în sens, să zicem, de consultanță, adică cu sugestii, să ofer opțiuni în cazul dacă guvernanții decid să-și schimbe politicile. Sensul unor astfel de comentarii este parțial să compenseze lipsa expertizei interne pe care guvernarea o are și parțial să ofere opțiuni adiționale în cazul în care guvernarea ajunge la o decizie că este necesar de făcut schimbări, dar nu aș spune că este critică, mai mult aș prezenta-o cu un statut de consultanță.

Iar abordarea în această chestiune ar trebui să fie, sugerați Dvs., în direcția consolidării răspunsurilor la provocări, sistemul militar trebuie constituit și de securitate, sistemul acesta de avertizare timpurie. Deci, acestea ar fi soluțiile de moment?

În linii generale, da. Vedeți care este logica confruntărilor în domeniul de securitate? Când un pericol este foarte mare, neproporțional de mare, atunci foarte des nu contează cum răspundem, fiindcă efectele acestui pericol vor fi simțite în deplină măsură. Din motivul că Republica Moldova este separată de Rusia prin teritoriul ucrainean și motivul că Ucraina este în conflict cu Rusia și atunci devine un fel de partener natural al Republicii Moldova, Rusia poate să proiecteze mult mai puțină forță direct în Republica Moldova și acest lucru diminuează din impactul acestui pericol de securitate care ar putea veni din partea Rusiei, astfel oferă șanse, chiar cu resursele noastre mici, să diminuăm substanțial din efectele lui. Anume din acest motiv am spus de atâtea ori că în cazul în care Occidentul refuză să ajute Republica Moldova în confruntarea sa contra Rusiei, atunci cel mai eficient ar fi practic să nu confruntăm Rusia deloc, fiindcă nu are sens, însă în cazul când Ucraina este un aliat natural la moment și primim asistență din partea Occidentului, atunci lipsa unei rezistențe active și optimal construite contra Rusiei este o irosire a acestor resurse și oportunități, pur și simplu este un act de guvernare prost gândit.

De aceea și zic că toate aceste elemente pe care le-am spus – creșterea rezilienței, o politică mai hotărâtă față de Rusia, crearea presiunilor și angajarea partenerilor europeni în crearea acestei presiuni și ridicarea costurilor pentru a confrunta chiar și prezența militară a Rusiei în Transnistria, toate aceste aspecte când sunt combinate ele vor consolida și vor avansa gradul de securitate al Republicii Moldova semnificativ și vor reduce riscurile pe care Rusia le creează pentru Republica Moldova. Și deja este datoria guvernării să o facă și este responsabilitatea guvernării în cazul în care evită să opereze în această direcție.

 

 

Pentru mai multe informații abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata