Prin fumului și a praful care încă pluteau în aer, generalul ucrainean Oleksandr Volobuiev pășea grăbit, ținând strâns la piept un mic trup învelit în haina lui militară. Din manta ieșeau doi pantofiori roz. Fotografia surprinsă în acel moment a făcut înconjurul lumii — o imagine a disperării, dar și a curajului, într-o zi în care Harkovul a trăit din nou oroarea războiului, scrie BBC.
Grădinița „Honey Academy” din cartierul Holodnohirski din Harkov fusese lovită direct de o dronă rusească Shahed. În adăpostul de sub clădire se aflau 48 de copii. Niciunul nu a fost rănit. Dar nu datorită norocului — ci datorită celor care au intrat în flăcări ca să-i scoată.
„Am știut că sunt copii acolo”
„Am primit apelul că o grădiniță fusese lovită. Știam că acolo vor fi copii, așa că am plecat imediat. Nu poți să stai pe loc în astfel de momente”, spune Oleksandr Volobuiev, comandant în cadrul Serviciului ucrainean pentru Situații de Urgență.
Ceea ce a urmat a fost un șir de intervenții la limită. Pereții crăpau sub vibrația exploziilor, iar focul înghițea treptat clădirea. Volobuiev și echipa lui au reușit să ajungă la subsol, unde micuții se adăpostiseră la auzul sirenelor.
„Când am luat fetița în brațe, am simțit doar greutatea aceea mică și căldura unui copil care se agăța de mine. În rest, nimic. Nici zgomot, nici frică. Totul s-a oprit pentru o clipă”, povestește el.
Fotografia cu el ținând copilul, realizată în plină misiune, a devenit rapid simbolul unei țări care își apără nu doar fronturile, ci și viitorul.
„Nu a plâns. Doar se uita drept în ochii mei”
Printre salvatori s-a aflat și Fedir Uhnenko, purtător de cuvânt al Serviciului de Protecție Civilă. De obicei, rolul lui este să vorbească despre misiuni, nu să participe la ele. Dar de data asta, spune el, „nu exista altă alegere”.
„Când am coborât în subsol, am văzut groaza în ochii copiilor. Unii erau în brațele educatoarelor, alții plângeau în tăcere. Focul era deasupra, iar acoperișul se prăbușea”, își amintește el.
A luat în brațe un băiețel. L-a dus prin fum și moloz, strângându-l cât putea de tare. „Îi spuneam tot timpul că e bine, că mergem la lumină. Nu a scos niciun sunet. Mă ținea doar foarte strâns. N-am mai trăit așa ceva niciodată.”
Cameră montată pe casca lui Fedir a surprins întreaga intervenție. Imaginile au fost difuzate apoi în presa internațională — chipuri acoperite de praf, oameni care cară copii, fum, foc și sirene.
Citește mai mult AICI
