Fenta lui Dodon: dezertarea aparentă din politica internă și „defectarea” la Moscova
Editorial de Mădălin Necșuțu
Anunțul brusc al lui Igor Dodon că se va retrage din politică și se va lansa în afaceri, la începutul săptămânii trecute, a ridicat mai multe semne de întrebare despre jocul pe care fostul președinte pro-rus de la Chișinău dorește să-l facă pentru viitor.
Retragerea lui Dodon – o perdea de fum?
Dacă fostul său mentor Vladimir Voronin a declarat luna trecută că va pleca de la șefia Partidului Comunist, după ce l-a condus cu mână forte mai bine de două decade, Igor Dodon va părăsi doar formal cârma Partidului Socialiștilor din Republica Moldova, PSRM.
În realitate, nu va fi deloc o retragere, ci mai degrabă un pas în lateral în perioada în care opoziția pro-rusă de la Chișinău este lipsită de orice putere. Popularitatea lui Dodon este de ceva vreme într-o scădere constantă. A pierdut prezidențialele în noiembrie 2020 și parlamentarele anticipate din iulie 2021. Ultimele două eșecuri i-au fost fatale în ochii Moscovei care vrea să-i găsească fie înlocuitor, fie să-i înlocuiască cu totul partidul, care patronează zona de centru-stângă politică prorusă de la Chișinău de circa zece ani.
În conferința de presă de săptămâna trecută, Dodon nu și-a numit succesorul la Congresul PSRM ce va avea loc pe 18 decembrie, dar a menționat – fără a da detalii – înființarea unui așa-numit „board de conducere” alcătuit din mai multe personaje. PSRM, ca de altfel mai toate partidele din Republica Moldova, este structurat pe o verticală a puterii bine definită. Liderul formațiunii este conducătorul suprem și hotărăște tot ce mișca în materie de decizii politice.
Este greu de crezut că viitorul „organ colegial”, așa cum l-a numit Dodon, va fi altceva decât o camarilă loială acestuia. Oricum în „triumviratul” format din Corneliu Furculiță, Vlad Bătrâncea și Bogdan Tîrdea sunt doar oameni fideli lui Dodon. Un al patrulea care li s-ar putea alătura ar fi primarul Chișinăului, Ion Ceban, un apolitic aparent, dar care joacă de facto în curtea socialiștilor dintotdeauna. Rămâne de văzut și cine ar putea fi al cincilea membru al „organului colegial” în viziunea lui Dodon.
Deocamdată, Moscova tatonează terenul și nu a luat o încă decizie în ceea ce privește viitoare structură a leadership-ului formațiunii care îi va reprezenta interesele la Chișinău. Fie urmează un rebranding și o aparentă nouă conducere a PSRM-ului, fie acesta se va destrăma. Există analiști la Chișinău care cântă deja prohodul Socialiștilor în forma actuală. Dar mai sunt și alții care cred că deocamdată jocul lui Dodon este să țină ocupat acest culoar politic de stânga pro-rusă de la Chișinău și să încerce să-i convingă pe cei de la Moscova că nu este un lider expirat și o „mână moartă”. Apariția unei noi forțe pe centru-stânga cu o oarecare credibilitate le-ar fi fatală lui Dodon și PSRM-ului, care nu au avut niciodată concurență reală în ultimii 10 ani pe acest segment.
În același tip, cu imaginea șifonată după eșecuri electorale consecutive, este dificil de crezut că Moscova îi va pune din nou în brațe resurse și sprijin politic ca acesta să-și continue aventura politică ca prim solist.
(…)
În slujba Kremlinului și în „războiul gazelor”
O altă dimensiune interesant de urmărit a fost campania de PR din ultima săptămâna a lui Dodon care a mers din nou la Moscova pentru poze cu diverși oameni de afaceri și foști oficiali. În noua sa calitate de președinte al filialei din Republica Moldova a „Delovaia Rossia”, o asociația de afaceri ruso-moldovenească, Dodon și-a început periplul pe la diverse companii din Rusia pe care ar vrea să le aducă în Republica Moldova.
Imagologic, acesta a vrut să transmisă că este încă foarte bine conectat la lumea rusă. Cu toate acestea, Dodon nu a putut organiza nicio întrevedere cu vreun „om cu greutate” de Moscova. Din Rusia, Igor Dodon a comentat, pe fondul disputelelor Moscova-Chișinău în privința încheierii unui nou contract pentru livrări de gaze de la Gazprom, că decizia de a stinge „focul veșnic”, o torță întreținută cu gaze în memoria militarilor sovietici căzuți în al Doilea Război Mondial de la Complexul „Eternitate” din Chișinău, este o „rușine”.
„Actuala guvernare a decis să economisească gaz pe seama unor valori sacre pentru orice cetățean normal al țării noastre. Mai bine opreau căldura în clădirea Guvernului, a Parlamentului sau administrației prezidențiale. O rușine!”, a declarat Igor Dodon.
Probabil că pentru a da o lovitură de imagine, Dodon s-a întâlnit la Moscova cu prim-vicepreședintele Gazprombank, Roman Panov. În aceeași zi însă, Gazprom a transmis prin responsabilul său cu comunicarea, Serghei Kuprianov, ca Republica Moldova nu are doar 433 de milioane de dolari datorie, ci 709 milioane de dolari cu tot cu penalizările aferente. Dacă vrea să încheie un nou contract cu Gazprom, Moldova nu doar că trebuie să facă un contract pe termen lung la prețuri exagerat de mari, dar mai trebuie să și plătească în trei ani toată această datorie calculată de Moscova.
Dodon rămâne o mână moartă a politicii de la Chișinău
Dodon nu va renunța la luările de poziție populiste și nu se va retrage de facto de la vârful PSRM, ci doar va face un pas în lateral și se va ocupa de proiectele Moscovei, atât politice, cât și economice, speculând orice criză de la Chișinău. Este poate ultima sa șansă nu doar de a face politică, dar și de a rămâne în libertate în cazul în care va reveni în Republica Moldova.
Nici măcar din „exil” Dodon nu va putea juca o carte credibilă la Chișinău, electoratul său fiind mai degrabă dezamăgit de prestațiile sale. Să ne reamintim că Dodon a deținut pentru mai bine de un an, între noiembrie 2019 și decembrie 2020, puterea aproape completă în Republica Moldova, iar situația țării nu a făcut decât să se înrăutățească pe fundalul unei izolări de donatorii săi occidentali și de lipsa vreunui ajutor din partea Moscovei pe fondul pandemiei. Electoratul moldovean a arătat în două rânduri la ultimele alegeri că nu mai poate gira și merge după fenta unor personaje care fac politică de maniera lui Igor Dodon și că Moscova are din ce în ce mai puține resurse și interes pentru a le aloca partizatinilor săi de la Chișinău.
Citește articolul integral AICI.