Estonia este unul dintre cele trei state baltice care, la fel ca Republica Moldova, s-a desprins de fostul imperiu sovietic acum mai bine de 30 de ani. Fiind un stat mic, cu o populație de 1,4 milioane de locuitori, a urmat însă o altă cale decât Republica Moldova – a aderat la NATO și UE, iar acum este cel mai bogat stat baltic și are una dintre cele mai dezvoltate economii din estul blocului comunitar. La fel ca orice țară care parcurge un drum complex de ascensiune, estonienii au știut când și unde să „apese pe accelerație” pentru a ajunge la o performanță inegalabilă în regiune, spune, într-un interviu pentru Agenția de presă IPN, fostul președinte al Estoniei, Toomas Hendrik Ilves.
Estonia a aderat la UE în cadrul celei mai mari extinderi a comunității, atât ca populație, cât și ca teritoriu. Inițial, susținerea din partea estonienilor pentru aderare era relativ scăzută, însă politicienii au reușit să convingă societatea de beneficiile integrării, iar la referendum opțiunea „pro” a obținut majoritatea. Pe ce s-au pus accentele atunci? Sunt oare valabile aceste accente și în cazul referendumului care va fi organizat în Republica Moldova?
Cea mai mare parte a populației nu înțelegea atunci ce înseamnă UE cu adevărat și circulau o mulțime de sloganuri stupide, cum ar fi „de ce ne mai trebuie o uniune, de ce trebuie să mergem dintr-o uniune în alta”, iar asta din cauza cuvântului „uniune”. Nivelul de percepție a ceea ce este și ce face UE era foarte scăzut, motiv pentru care au fost necesare numeroase explicații. Problema cu care m-am confruntat eu atunci, când eram ministru de externe, era că nici măcar guvernul nu era pe deplin convins. Partea bună este că existau persoane, sub conducerea prim-ministrului, care au reușit să transmită cu succes informațiile necesare. Diferența este că noi am organizat referendumul după încheierea procesului de negocieri, ceea ce înseamnă o abordare diferită. Atunci când aderi la Uniunea Europeană, trebuie să te conformezi unui set comun de legi. Și nu este un fenomen nou. Acest lucru a existat încă din secolul al XII-lea, cum a fost legea Lübeck, de exemplu. Principiul este același: adopți un nou set comun de legi, pe care trebuie să le explici.
Republica Moldova are problema transnistreană, o armată rusă pe teritoriul țării. Estonia a scăpat la timp de armata rusă. Cum ați reușit acest lucru? A fost vorba despre voință, sprijin extern, strategie sau toate împreună?
În iulie 1992, aceasta a fost prima noastră prioritate. Am acționat rapid pentru a face acest lucru să se întâmple cât mai repede. Aveam ca aliați Suedia și SUA, iar cu sprijinul lor, până în august 1993, trupele ruse plecaseră. Am rămas perplex în acea perioadă, văzând că Republica Moldova nu a acționat în același mod pentru a obține același rezultat. Aceasta este greșeala majoră a guvernării din 1991-1992. Nu este vorba despre ce am făcut noi, ci despre ceea ce nu a făcut Republica Moldova.
Citește mai mult AICI