Geopolitica, diplomaţia şi confruntarea vaccinurilor: noua arhitectură relaţională globală
Autor: Iulian Chifu
Coronavirusul a schimbat cariere şi oameni, societăţi, viaţa de familie şi pe cea comunitară de zi cu zi, dar şi relaţii internaţionale şi raporturi de putere globale. (Este un fapt, pe care l-am studiat, între altele, într-un volum realizat alături de colegii de la Centrul pentru Prevenirea Conflictelor şi Early Warning).
Mai nou, vaccinul a ajuns concomitent un instrument de diplomaţie – nu rareori coercitivă, când provenienţa vine de la statele autoritare – de competiţie şi confruntare între producători şi ţări care asumă crearea vaccinurilor şi element de reaşezări sau confirmări geopolitice. Pe această bază, s-a dezvoltat o nouă arhitectură relaţională globală care se hrăneşte din iluzia că poţi să te salvezi individual şi-ţi poţi proteja cetăţenii prin izolare sau lock-down. În fapt, din pandemie ieşim doar împreună, iar acceptabilitatea măsurilor de izolare scade dramatic şi se apropie de final cu intrarea în această vară, oamenii fiind dispuşi să-şi asume riscurile confruntării cu infectarea mai degrabă decât să-şi pericliteze situaţia economică, sănătatea mintală şi distrugerea societăţilor în care trăiesc, a comunităţilor şi familiilor extinse.
Bătălia pentru vaccin: panaceul de după lockdown
(…) Pandemia a creat numeroase instrumente pentru reaşezări globale, relaţionale, politice conjuncturale sau cu bătaie mai lungă. Astfel, momentul de izbucnire a pandemiei a determinat pentru China – beneficiară a sprijinului universal, în faza iniţială – un instrument şi o pârghie de dominaţie şi bunăvoinţă exhibată prin celebra „diplomaţie a măştilor”. Numai că s-a dovedit că pandemia a însemnat şi expunerea unor practici nepotrivite, atât comerciale cât şi de producţie, prin care China a reuşit să monopolizeze producţia manufacturieră şi să acapareze bucăţi mari din lanţurile de producţie mondiale. Rezultatul a fost că toate statele lumii, practic în acelaşi timp, au trebuit să obţină aceleaşi produse de la, practic, acelaşi producător.
(…) Din „diplomaţia măştilor”, sau cea a ajutorului umanitar ultramediatizat şi ostentativ al Chinei – care a îmbrăcat şi haina propagandei, cu toate instrumentele împrumutate de la războiul informaţional rus – am Din „diplomaţia măştilor”, sau cea a ajutorului umanitar ultramediatizat şi ostentativ al Chinei – care a îmbrăcat şi haina propagandei, cu toate instrumentele împrumutate de la războiul informaţional rus – am ajuns la acumularea costurilor în dreptul Beijingului, în faza a doua a pandemiei, iar această experienţă pare să se repete, din nou, astăzi, la nivelul vaccinurilor. Pe de altă parte, Uniunea Europeană a fost văduvită de instrumente odată ce sănătatea nu intra în atribuţiile Comisiei Europene, iar statele membre (ca şi partenerul transatlantic) s-au lansat în politici concurenţiale şi individualiste în prima fază a crizei.
Ulterior, solidaritatea a revenit, UE a început să-şi joace rolul şi a asumat achiziţia centralizată de produse, aşa cum a asumat şi achiziţia de vaccinuri centralizat, pentru toate statele membre. Şi apogeul refacerii solidarităţii şi relansării rolului major al UE a fost momentul în care au fost mutualizate creditele pentru fonduri de combatere a pandemiei şi relansare economică. Aici, în faza vaccinurilor, doar două episoade au umbrit imaginea UE: episodul producţiei în comun de vaccinuri şi rivalităţii cu Marea Britanie – accentuată de percepţia unor state vest europene după Brexit – cu afectarea graniţei inter-irlandeze pentru câteva ore, după o alegere nefericită a Comisiei în privinţa livrării de vaccinuri în insulă, şi lipsa solidarităţii explicite şi la timp cu statele asociate din Balcanii de Vest, care aspirau la integrare europeană, şi cu statele din spaţiul post-sovietic, lăsate în afara mecanismelor de procurare occidentale.
Citește articolul integral aici: https://adevarul.ro/international/