Chişinăul a trecut, după 1 septembrie, printr-un moment dificil şi extrem de costisitor ca imagine, care a reprezentat şi botezul noului vicepremier pentru reintegrare, Vlad Kulminski, şi a testat şi relaţia cu Rusia, creionată în celebra şi intempestiva vizită a lui Dmitri Kozak la Chişinău, care a transmis elementele pactului tacit de neagresiune.
Este vorba despre expirarea, la 1 septembrie, a dreptului de liberă circulaţie în Ucraina – în UE nu se pune problema – a autovehiculelor înmatriculate în regiunea separatistă, cu plăcuţe proprii, şi nevoia de a adopta plăcuţele aşa numit neutre.
Republica Moldova a cerut, în formula noului guvern, către Kiev ca Ucraina să proroge acest termen, deja amânat, de aplicare a prevederilor legale internaţionale. Kievul, fireşte, a rămas inflexibil. Pe un asemenea considerent, era normal ca cetăţenii Republicii Moldova, mass media, politicienii să interpreteze imediat gestul Guvernului de la Chişinău drept sprijin adus separatiştilor. De aici şi costurile asumate într-un asemenea demers. Însă s-a dovedit că elementele de până în acest moment şi rezolvarea au fost în favoarea cetăţenilor Republicii Moldova din regiunea separatistă şi nu a autorităţilor separatiste de la Tiraspol.
Nu-i vorba, separatiştii pro-ruşi şi consilierii lor – ba chiar instituţiile ruse implicate în stânga Nistrului, de obicei din zona serviciilor de informaţii militare, în cea mai mare măsură, nu din spaţiul diplomatic rus – au folosit întotdeauna cetăţenii şi nevoile lor pentru a şantaja în plus Chişinăul. Deja deţin pârghiile date de prezenţa trupelor ruse şi construirea aşa-numitelor organisme paramilitare separatiste. Această apucătură creează dificultăţi atunci când scopul tău e reintegrarea statului, pentru că asta obligă Chişinăul să nu alieneze, ci să ajute cetăţenii săi din stânga Nistrului. Şi, de ce nu, să creeze o spirală virtuoasă a unei competiţii Chişinău-Tiraspol cine ajută mai bine cetăţenii.
Sigur, acţiunea lui Vlad Kulminski a avut acest obiectiv, de a arăta explicit voinţa Chişinăului care se comportă drept capitala responsabilă, care-şi ajută cetăţenii, inclusiv pe cei care trăiesc în regiunea separatistă. Dar mersul pe sârma fină a relaţiei dintre sprijinirea cetăţenilor şi ajutarea indirectă a regimului şi autorităţile separatiste nu este cea mai facilă, nici cea mai indicată postură. Şi ea comportă întotdeauna intepretări, acuzaţii de trădare şi costuri. E şi cazul de faţă.
În mod avantajos, Vlad Kulminski şi guvernul Maiei Sandu au ieşi bine, de data aceasta, din clenci. Practic întreaga greutate s-a mutat nu pe amânarea aplicării prevederii legale – ar fi fost complicat şi greu acceptabilă la Kiev – ci pe mărirea capacităţii de a emite acele numere neutre, pe capacitatea de control a calităţii vehiculelor de transport şi autorizarea lor ca şi a carnetelor de conducere emise în stânga Nistrului. Dar mai ales, a fost obţinută din partea Kievului o perioadă de o lună pentru ca maşinile cu astfel de numere care se află plecate la drum să poată traversa Ucraina şi să revină în zona separatistă. Aceasta este o componentă importantă de sprijin la adresa populaţiei.
Dar încercările legate de Transnistria vor urma, şi vor fi din ce în ce mai complexe. Că vor fi întâmplări, termene de expirare, că vor fi provocări venite de la Tiraspol sau de la Moscova direct, lucrurile nu se vor opri aici. Iar Republica Moldova şi actuala putere pro-europeană are nevoie de timp şi de spaţiu politic pentru a-şi pune în aplicare propria agendă, care să nu fie blocată prin manevre directe, de la Moscova în miezul confruntării politice de la Chişinău. Reforma justiţiei şi combaterea marilor grupuri criminale organizate, specializate în spolierea statului Republica Moldova necesită toată atenţia şi tot sprijinul posibil, sau măcar nu mai are nevoie de alte încurcături şi alţi duşmani care să deraieze schimbările preconizate.
Curtea Constituţională a Republicii Moldova a validat drept constituţională Legea Procuraturii, iar ministrul Justiţiei, Olesea Stamate, a lansat procedura de constituire a Comisiei Internaţionale prevăzute pentru evaluarea activităţii procurorului General şi a Şefului CNA. O formulă care permite curgerea termenului de 30 de zile şi schimbarea celor doi, fapt care ar debloca şi Consiliul Suprem al Procuraturii. Iar perspectivele reformelor în justiţie se deschid substanţial. Pe de altă parte, SIS a introdus un departament de combatere a corupţiei în domeniul securităţii, cu nuanţele de rigoare. Într-un asemenea desen, perspectiva realizării principalelor reforme în direcţie integrării europene este pe masa actualei puteri şi în curs, pentru primele 6 luni ale mandatului. Un pas major înainte.