Repetiția este mama învățăturii, spune un vechi proverb. Tot repetiția este utilizată pentru a convinge societatea de un anumit lucru, tehnică preluată și utilizată foarte des de către mașinăria de propagandă rusească.

Astfel, în perioada electorală, în urma turului I al alegerilor prezidențiale, dar și în ultimele zile până la scrutinul decisiv, presa de limbă rusă, cât și mai multe reprezentanțe media, au încerca să convingă societatea de faptul că în Moldova se va organiza o “revoluție a culorilor”, “proteste cu cele asemănătoare din Belarus” și un “Maidan”.

Pe 21 octombrie, cu nouă zile înainte de turul al alegerilor, gazeta.ru scrie:

Rusia se teme că protestele care au cuprins recent Belarus și Kârgâzstan ar putea izbucni în Moldova. În viitorul apropiat, republica va găzdui alegeri prezidențiale, care amenință să se încheie cu o „revoluție a culorilor” pregătită de Washington. În același timp, Moldova este un obiectiv strategic pentru Statele Unite în cadrul politicilor pe care le are față de Rusia. Potrivit experților, Casa Albă este îngrijorată de tendințele pro-ruse din Republica Moldova.

Aceasta este o narațiune recurentă de dezinformare pro-Kremlin, care susține că Occidentul are o politică anti-rusă și susține că tulburările populare din spațiul post-sovietic sunt revoluții de culoare direcționate împotriva Rusiei. Așa cum am scris și anterior, nu există dovezi ale ingerinței SUA în alegerile din Moldova.

Sputnik-Ossetia, care nu are nicio tangență cu Republica Moldova a scris că:

SUA pregătesc un scenariu revoluționar pentru Moldova după alegerile prezidențiale în cazul în care va câștiga Igor Dodon. Departamentul de Stat al SUA a ordonat deja ambasadei sale de la Chișinău să „mobilizeze în prealabil opoziția pentru a organiza acțiuni de protest în masă”. Statele Unite continuă să intervină neceremonios în afacerile interne ale statelor prietenoase cu Moscova de-a lungul perimetrului frontierelor ruse.

Narațiunile pro-Kremlin susțin frecvent că protestele populare din întreaga lume sunt organizate și finanțate de SUA și de alte state occidentale, inclusiv revoluțiile de culoare din statele post-sovietice. Această narațiune susține că protestele, tulburările și revoltele civile nu sunt niciodată manifestări ale nemulțumirii populare, ci sunt „revoluții de culoare” regizate și finanțate de Occident.

Pentru a-i reda credibilitate propagandei, presa rusă implică instituții europene cu reume, așa cum s-a întâmplat în cazul de mai jos:

Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a refuzat să-și trimită observatorii în Moldova, ceea ce i-ar permite să refuze recunoașterea rezultatelor alegerilor prezidențiale. Această abordare facilitează punerea în aplicare a scenariului  din Belarus de către opoziția pro-occidentală a Moldovei. APCE nu va monitoriza alegerile prezidențiale din Republica Moldova din cauza COVID-19.

Din cauza restricțiilor de călătorie adoptate de mai multe state membre în ceea ce privește deplasarea în Republica Moldova, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (APCE) a decis să nu își mențină misiunea programată de observare a alegerilor pentru alegerile prezidențiale care au avut loc pe 1 și 15 noiembrie.

Amintim că protestele din Belarus au izbucnit pentru a contesta rezultatele alegerilor prezidențiale din 9 august, care nu au fost monitorizate de experți independenți și sunt în mare măsură considerate frauduloase atât de observatori internaționali, cât și de o mare parte a societății belaruse. Mobilizarea a fost organizată și realizată de actori locali, de politicieni din opoziție și de cetățenii din Belarus fără nicio implicare străină.

Revenind la revoluțiile culorilor, infobrics.org și mejdurecie.md au scris că:

Diplomații americani încearcă, de asemenea, să convingă forțele de securitate moldovenești să nu intervină în posibile proteste de stradă și să „fie de partea poporului”. Destabilizarea spațiului post-sovietic are toate semnele unei campanii planificate și coordonate de presiune a Rusiei prin crearea de conflicte în apropierea granițele sale. SUA este singura țară din lume care are suficiente resurse și motivație pentru a organiza campanii persistente și constante și a încurajat destabilizare în țările din apropierea frontierelor Rusiei, fie că este vorba Belarus, Kârgâzstan, Armenia-Azerbaidjan sau în altă parte.

Maidanul, protestele și destabilizările prezise de presa rusă în decursul a o lună nu s-au adeverit.

În cazurile similare de dezinformare, presa rusă susține că Ucraina este organizatoarea revoluțiilor în Belarus și Rusia. Belarus este atacată de către lumea unilaterală globalistă pentru a-l destabiliza indirect pe Vladimir Putin. Berlinul stabilește un curs de izolare față de Rusia sau că conflictul din Nagorno-Karabah favorizează interesele SUA, deturnarea Rusiei din Belarus și Siria.