Mărturia unui dezertor rus care n-a mai suportat să trimită rachete către Ucraina

0 220

Distribuie Kamil, fost soldat rus, a plecat, la sfârșitul lui 2021, cu unitatea lui pentru instruire în Belarus. Pe 24 februarie anul trecut, la 5 dimineața, a participat la lansarea primei rachete împotriva ucrainenilor, scrie publicația Novaia Gazeta Europa. Apoi, bărbatul a fugit din țara natală. Cum a reușit să plece?

Kamil lucra ca operator de rachete în orașul Ulan-Ude, din Orientul Îndepărtat al Rusiei, între Siberia și Oceanul Pacific. Era finele lui 2021 când unitatea lui a fost trimisă în Belarus, să se instruiască. Fostul soldat rus și-a înregistrat povestea pentru site-ul Novaia Gazeta Europa, înființat după închiderea ziarului independent cu același nume din Moscova. Ce a făcut în Belarus Crescut într-o familie de polițiști, a obținut o diplomă în design la finalul studiilor, a relatat bărbatul pentru Novaia Gazeta Europa. Ulterior, „a trebuit” să se înroleze în armată și a ales să semneze un contract, pentru că era avantajos din punct de vedere financiar și putea să-și aleagă unitatea de lucru.

A venit sfârșitul anului 2021 și atunci a plecat în Belarus. „Au existat zvonuri printre soldați și ofițeri că mergem la război. Spuneau că se pregătește ceva la graniță, că ar putea avea loc ciocniri armate și că toată lumea ar trebui să fie pregătită pentru asta. Am fost întrebat dacă, din punct de vedere moral, aș putea participa la un conflict armat”, a mai spus acesta.

În Belarus, doar a păzit echipamente militare, a povestit el. „Nu a existat niciun exercițiu. Ne-am instalat tabăra și am stat acolo timp de o lună”.

Amintirea lansării primei rachete către Ucraina

I-a rămas limpede în memorie lansarea primei rachete împotriva ucrainenilor, pe 24 februarie 2022, la 5 dimineața: „Totul a devenit roșu. Racheta s-a înălțat și a zburat spre sud. Bărbatul care urma să mă înlocuiască la datorie s-a apropiat de mine și mi-a spus că era război. Avea acces la internet și se uitase la știri. În primele zile am fost ușor șocat, pentru că nu credeam că războiul este posibil”. Surse oficiale și neoficiale le-au transmis militarilor că au reușit să treacă granița din Belarus în Ucraina și că așteptau ca autoritățile de la Kiev să se predea.

„Colegii mei soldați au susținut cu entuziasm toate acestea. Nimeni nu a discutat despre posibilitatea unor greșeli sau acțiuni criminale”, a explicat fostul soldat. Se discuta doar despre realizări și tot ce știa el era că au distrus în primele săptămâni apărarea antiaeriană ucraineană și alte instalații militare importante.

În ceea ce privește imaginile cu orașele distruse, colegii mei soldați au spus că autoritățile de la Kiev au făcut asta. Când am văzut urmările bombardamentelor, am fost și mai oripilat, pentru că mi-am dat seama că am fost complice la aceste crime.

„Ofițerul nostru de arhivă făcea muncă de operator în Ucraina, munca mea de fapt. Unitatea noastră avea aproximativ 15 lansatoare. Am tras aproximativ 80-90 de rachete”, a completat Kamil.

„Lucrul care mă îngrijora era că nu puteam să fac nimic pentru a pune capăt războiului”

După jumătate de an în Belarus, soldaților ruși li s-a permis să-și ia concediu. Și-a vizitat familia în septembrie – când s-a anunțat mobilizarea parțială în Rusia – și atunci a hotărât să fugă din armată. „Mama mi-a spus că nu ar fi trebuit să accept contractul. Fratele meu era împotriva războiului”, își amintește el. Dacă ar fi plecat pur și simplu, se temea că ar fi putut fi arestat la graniță. Soluția a venit de la fratele lui, care i-a trimis un link către o organizație numită „Idite Lesom”/ „Ia calea pădurii”, un proiect care îi ajută pe oameni să scape de mobilizare. Cu sprijinul lor a trecut din Rusia în Belarus și apoi din Belarus în Kazahstan, fostă republică sovietică.

„Mi-a fost frică? Ei bine, nu am fost chiar speriat. Exista acest vag sentiment de necunoscut. La urma urmei, fuga însemna că va fi deschis un dosar penal. Lucrul care mă îngrijora cel mai mult nu era nici măcar gândul că mă despărțeam de prieteni și familie, ci gândul că eu, ca mulți alții, nu puteam să fac nimic pentru a pune capăt războiului”, a mai spus fostul soldat.

Cum a reușit să scape

A luat trenul Moscova-Minsk și a coborât în capitala Belarusului. În Minsk, s-a îmbarcat în avionul către Astana, Kazahstan: „Când m-am îmbarcat în avion, vameșii din Belarus au efectuat un control, căutau ceva. Poate că au fost deranjați de faptul că eram înregistrat la o unitate militară din Ulan-Ude, dar, cu toate acestea, m-au lăsat să trec”.

„Singura modalitate de a avea un viitor mai bun este să ne unim” Bărbatul nu mai păstrează legătura cu foștii colegi de serviciu, dar are informații că încă nu s-a ales cu dosar penal. „Am primit chiar și ultima tranșă din salariu”, a relatat el. În prezent, fostul soldat este grafician la o tipografie.

„Ce se va întâmpla cu mine? Nimic extraordinar. O să mă descurc pe aici. În ceea ce-i privește pe ruși în general, aș vrea să spun următorul lucru: singura modalitate de a avea un viitor mai bun este să ne unim”.

Pentru mai multe informații abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata