Editorial de Moise Guran
Judecând după sutele de utilaje militare rusești distruse sau abandonate prin Ucraina, spaima Europei din ultimii 500 de ani, armia rusă, nu era deloc pregătită nici măcar să asedieze orașe, dar să le mai și cucerească. Faptul că, neputincioasă, acum le bombardează și distruge vieți ca un copil răsfățat și bosumflat care sfărâmă jucării, adâncește și mai mult misterul – ce vrea de fapt ticălosul de la Moscova? Că n-a ieșit cum a vrut el, asta e clar. Dar ce a vrut? Să alipească pur și simplu Ucraina? Să o rupă în două și să ia pentru Rusia doar sudul ei? Să sperie încă o dată Europa, să o dividă, să o destabilizeze și să-i ia banii (ca golanii)? Pare că nu mai are loc nici înainte cu cucerirea Ucrainei, nici înapoi, cu ridicat coada pe spatele tancului și întors în Rusia. Deci cum s-ar putea încheia această tragică aventură a unui nebun care pare că și-a rupt cămașa de forță?
Suntem oameni serioși aici și nu luăm în calcul bullshituri precum “Rusia se simte amenințată dacă nu mai poate să amenințe Ucraina” sau “NATO trebuie să se retragă din Ucraina”, sau “Rusiei trebuie să i se dea în scris că Ucraina nu va intra niciodată în NATO” sau “NATO trebuie să se retragă pe aliniamentul din 1997, ca să se simtă Rusia bine”. NATO nu e în Ucraina, iar oricare dintre celelalte prostii propagate de ruși ar însemna de fapt desființarea NATO. Cererile încalcă și Carta ONU privind dreptul liber la apărare, iar dacă NATO și-ar lăsa baltă un membru că așa cere Rusia, atunci Alianța n-ar mai exista – pilonul pe care ea stă este exact încrederea că toți vor sări la nevoie, nu că vor fugi înainte să fie nevoie. Deci lăsăm la o parte aceste prostii și hai să vedem ce putea dori la modul serios Putin înainte de invazie, ca să ne putem da seama cam cum s-ar putea retrage măcar pe îndeplinirea parțială a unuia dintre obiective.
Ocuparea întregii Ucraine, cum zice Macron (după încă o discuție, ieri) că ar vrea Putin este o imposibilitate logică cu doar 200 de mii de soldați. Țara aia are 40 de milioane de oameni și acum toți învață să umple sticle goale cu benzină. Poți înfrânge cu 200 de mii de oameni Armata Ucraineană, dar nu poți ocupa o astfel de țară. Ar fi trebuit de zece ori mai mulți soldați, iar Putin probabil că știa asta.
Din masarea acestei forțe, suficientă pentru amenințare și pentru atac, dar insuficientă pentru o invazie totală, putem înțelege că:
1. A urmărit controlarea Ucrainei, fără ocupație militară, în urma unei lovituri de stat militare dată cu complicitatea unor capi din Armata Ucraineană, sau
2. A urmărit doar ruperea sudului Ucrainei, pe o linie de la Harkov până la Odesa, iar atacarea Kievul avea doar sens de divertare a resurselor militare ucrainene, sau
3. A escaladat amenințarea, urmărind să obțină ceva de la Occident, până n-a mai avut cum să dea înapoi, ca să nu-și piardă “aura” de bully și, implicit, capacitatea credibilă de a mai amenința pe cineva și, din nou implicit, statutul de mare putere, pe care oricum, doar Rusia și rușii mai cred că l-ar avea.
Citește tot editorialul AICI