Deși Kremlinul continuă să transmită Occidentului mesajul unei victorii inevitabile, realitatea de pe front indică o cu totul altă imagine. Ritmul extrem de lent al înaintării armatei ruse sugerează o criză profundă de strategie militară, iar în actualele condiții Moscova ar avea nevoie de peste trei decenii pentru a ocupa integral regiunile Donețk și Lugansk, relatează The New York Times.
Controlul total asupra Donbasului rămâne una dintre principalele condiții impuse de Rusia pentru acceptarea unui armistițiu.
„Zona gri” care blochează ofensiva
Potrivit publicației americane, armata rusă nu a găsit încă o soluție eficientă pentru ofensiva într-un război dominat de drone. Tacticile clasice, bazate pe atacuri masive cu blindate și infanterie, și-au pierdut eficiența, iar conflictul s-a transformat într-o confruntare tehnologică.
În aceste condiții, pe front au apărut tot mai multe „zone gri” — teritorii în care ambele armate sunt prezente, dar fără control deplin din partea vreuneia dintre ele.
Pentru a evita pierderile provocate de dronele FPV ucrainene, rușii și-au modificat tacticile:
-folosesc grupuri foarte mici de infanterie, uneori formate din doar doi militari;
-păstrează distanțe mari între soldați pentru a evita loviturile simultane;
-utilizează motociclete în locul tehnicii grele, în special pe vreme uscată, pentru a crește mobilitatea.
Probleme tehnologice și haos logistic
În pofida formării unei unități de elită pentru operarea dronelor — „Rubikon” — armata rusă se confruntă cu dificultăți serioase.
Pierderea accesului la internetul prin satelit Starlink, folosit anterior pentru coordonarea dronelor, a afectat semnificativ capacitatea de comunicare și sincronizare a operațiunilor.
În paralel, restricțiile impuse chiar de Kremlin asupra aplicației Telegram, principalul canal de comunicare al militarilor ruși de pe front, au amplificat haosul logistic și problemele de coordonare.
Citește mai mult AICI