Autor: Victor Pelin

„În plus, ar fi necesară elaborarea și adoptarea unei legi speciale privind activitatea Președinției, care ar dezvolta normele constituționale referitoare la atribuțiile și activitatea șefului statului, care ar exclude pe viitor transferarea voluntaristă, din considerente oportuniste,  a celor mai importante instituții ale statului sub controlul altor instituții…”

Exclusivismul pretinsului om de stat

Președintele în exercițiu, Igor Dodon, intenționează să plece din funcție împreună cu puținele împuterniciri pe care le are șeful statului. A fost nevoie să piardă alegerile pentru a-și schimba atitudinea față de rolul și împuternicirile de care ar trebui să dispună președintele țării. Dacă era reales în funcția supremă, atunci ar fi insistat pe reforma constituțională, așa cum prevede decretul pe care l-a semnat pe 29 iulie 2020. A confirmat acest lucru în cadrul emisiunii “Președintele răspunde”, din 16 octombrie 2020, precizând: “am propus modificarea Constituției pentru a trece la regimul prezidențial sau parlamentar-prezidențial. Nu pentru că mi-aș dori împuterniciri suplimentare, chiar dacă cred că voi câștiga alegerile și voi obține ultimul meu mandat prezidențial, dar această problemă trebuie soluționată. Dacă alegem împreună președintele, atunci să-i oferim măcar niște împuterniciri ca să putem să-i cerem socoteală, și să-l lăsăm să ceară cu fermitate de la Parlament soluții pe marginea unor probleme principiale” (min. 52.36 – 53.11).

Cetățenii Republicii Moldova s-au convins de nenumărate ori de inconsecvența politicianul Igor Dodon, totuși, merită pus în evidență oportunismul acestuia o dată în plus. În interviul său, din 3 septembrie 2020, pentru Radio Europa Liberă, Igor Dodon afirma că a are viziune strategică, care-l transformâ din politician în om politic: „Diferența între un om de stat și un om politic este foarte mare; omul politic se gândește la următoarele alegeri, dar omul de stat se uită la interesele statului, indiferent dacă va pierde sau nu din ratingul personal pentru a atinge niște obiective în interesul statului. În caz dacă voi mai merge la un mandat de președinte, eu cred că toți înțeleg că șansele mele de a învinge sunt cele mai mari, în pofida la tot ce se întâmplă”.

Acum, după ce a pierdut alegerile, ne convingem că viziunea strategică a lui Igor Dodon s-a spulberat instantaneu, iar pretenția de a se etala în calitate de om de stat s-a dovedit a fi o banală bulă de săpun. Adevărată fizionomie a politicianului, Igor Dodon, cea de oportunist cu pretenții exclusiviste s-a profilat la 3 decembrie, când fracțiunea Partidului Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM), a cărui lideri informal este, a votat, alături de deputații Partidului Șor și multiplii transfugi din fostul partid al lui Plahotniuc, pentru trecerea Serviciului de Informații și Securitatea (SIS) de sub controlul președintelui către cel parlamentar.

Fundamentarea oportunismului și camuflarea propriilor intenții

Chiar și unui pretins om de stat nu-i stă bine una să spună și alta să fumeze, de aceea, s-a găsit și o explicație de ce PSRM insistata ca SIS-ul să fie sub controlul prezidențial, pe când Igor Dodon deținea funcția de șef al statului, iar, odată cu înfrângerea sa la recentele alegeri, SIS-ul ar trebui să treacă sub control parlamentar, adică sub controlul PSRM-ului, a cărui conducere intenționează să o preia. Explicația a fost vociferată de exponentul PSRM, deputatul Vasile Bolea: „avem președinte ales, din păcate președintele ales deține și alte cetățenii. După părerea noastră, asta ar fi o chestiune care ar putea să împiedice sau să folosească SIS în detrimentul securității naționale. Președintele nou ales când a obținut a doua cetățenie a depus jurământ de credință altui stat. SIS este o instituție asupra căreia Parlamentul exercita control. Din acest punct de vedere, pentru a nu avea derapaje în acest sens, iar ultimele declarației a președintei nou aleasă ne dau de bănuit că ar putea să întreprindă măsuri prin destabilizarea situației în țară”.

Deputatul PSRM face abstracție de faptul că la 5 iunie 2003, Parlamentul Moldovei a modificat Legea cetățeniei, acordând cetățenilor moldoveni dreptul la pluralitatea de cetățenii. Articolul 24 (4) al Legii cetățeniei prevede că:  „Cetățeanul Republicii Moldova care posedă cetățenia altui stat, în raporturile cu Republica Moldova, este recunoscut numai ca cetățean al ei”. Astfel, cetățenii cu pluralitate de cetățenii au aceleași drepturi ca și persoanele care dețin doar cetățenia Republicii Moldova, fără ca la această regulă să existe excepții. Acest lucru a fost confirmat la 18 noiembrie 2008, când Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat hotărârea Tănase și Chirtoacă c. Moldovei (cererea nr. 7/08) prin care a constatat că Republica Moldova este parte la Convenția CoE cu privire la cetățenie, care, prin art. 17 (1), garantează egalitatea în drepturi a cetățenilor cu multiplă cetățenie și a cetățenilor care dețin doar cetățenia țării de reședință.

Lăsând la o parte aspectele formale ale oportunismului lui Igor Dodon, este importantă scoaterea în evidență a pericolului l-a care a expus acesta Republica Moldova și interesele acesteia, atunci când:

Acțiunile menționate reprezintă un real pericol la adresa securității naționale, iar exponenții PSRM se prefac că nu le observă, arătându-se preocupați de potențiale pericole, pe care tot ei le inventează pentru a avea pretexte pentru manipulări și pentru subminarea activității instituțiilor statului, pe care nu vor să le scape de sub control.

Măsurile ce urmează a fi întreprinse

Deputații din Parlament, susținători ai președintelui ales – Maia Sandu, au sesizat Curtea Constituțională (CC), care la 7 decembrie 2020 a adoptat decizia de suspendare a acțiunii legii din 3 decembrie privind trecerea SIS-ului de sub controlul prezidențial către cel parlamentar, până la soluționarea în fond a cauzei. În astfel de circumstanțe putem doar ghici ce hotărâre va adopta CC pe margine cauzei respective. Totuși, pentru ca pe viitor să nu mai aibă loc manifestări de oportunism politic în privința instituțiilor abilitate să asigure securitatea statului, e nevoie de ceva mai mult. În acest sens, ar fi binevenit că CC să-și revizuiască propria hotărâre din 4 martie 2016 prin care, de fapt, a anulat o parte a reformei constituționale din 2000 cu încălcarea principiul unitatea și echilibrul materiei constituționale. În consecință, s-a revenit la alegerea directă a șefului statului, lăsând intacte prevederile referitoare la limitarea împuternicirilor acestuia. Astfel, cetățenii își aleg direct șeful statului, care nu are, practic, niciun fel de împuterniciri. Ba mai mult, în orice moment poate fi lipsit în mod voluntarist și de puținele împuterniciri pe care le are. Pericolul acestor jocuri oportuniste nu poate fi subestimat – pierderea încrederii cetățenilor că voința și votul lor contează și poate contribui la scoaterea țării de mrejele clanurilor politice corupte.

În mod evident, pentru a restabili echilibrul și unitatea materiei constituționale e necesară anularea integrală a reformei din 2000 și revenirea la regimul de guvernare semi-prezidențial. În plus, ar fi necesară elaborarea și adoptarea unei legi speciale privind activitatea Președinției, care ar dezvolta normele constituționale referitoare la atribuțiile și activitatea șefului statului, care ar exclude pe viitor transferarea voluntaristă, din considerente oportuniste,  a celor mai importante instituții ale statului sub controlul altor instituții.