Negarea unui armistițiu de către Kremlin și eșecul recent al summitului de pace de la Budapesta conturează o perspectivă tot mai sumbră: războiul din Ucraina va continua ani la rând, dar într-o formă diferită de cea pe care lumea o cunoaște din 2022.
Vladimir Putin pare convins că timpul lucrează în favoarea sa. În viziunea sa, Rusia ar urma, încet, dar sigur, să epuizeze resursele Ucrainei până la colapsul societății, iar o eventuală „victorie” ar justifica, în ochii propriului popor, devastarea pe care el însuși a provocat-o, scrie The Wall Street Journal.
Pentru Kiev, însă, momentul nu seamănă deloc cu o înfrângere. Volodimir Zelenski ar risca o revoltă internă dacă ar accepta ultimatumul Moscovei: cedarea orașelor-cheie din Donbas în schimbul unui armistițiu care oricum nu ar dura.
Când dronele rescriu harta războiului
După trei ani de lupte, linia frontului aproape că nu mai avansează. Războiul de tranșee s-a transformat într-un război al tehnologiilor. Dronele – uneori improvizate, alteori sofisticate – au devenit noile arme strategice, capabile să schimbe echilibrul de putere fără ca vreun soldat să treacă granița.
Strategia Kievului s-a adaptat: în lipsa progreselor teritoriale, Ucraina a început să lovească în punctele vitale ale economiei ruse – rafinării, depozite de combustibil, infrastructură energetică. Ținta este limpede: secarea sursei care alimentează mașinăria de război a Kremlinului.
Zeci de rafinării rusești au fost deja distruse sau scoase din funcțiune, iar penuria de carburant se resimte tot mai acut. Sancțiunile americane și europene accentuează presiunea.
„Paradoxal, strategia Ucrainei este oglinda celei rusești”, explică Ilia Ponomariov, fost deputat rus refugiat la Kiev. „Fiecare încearcă să provoace prăbușirea economică a celuilalt – Ucraina sperând să obțină diplomatic ceea ce nu poate câștiga pe câmpul de luptă.”
O confruntare de uzură, fără final apropiat
Fost oficial de la Kiev admite că războiul ar putea dura ani buni: „Ambele tabere mai au resurse. Totul se va sfârși fie cu prăbușirea proiectului imperial rus, fie cu dispariția unei Ucraine independente.”
În ianuarie anul viitor, invazia rusă va fi durat mai mult decât întreaga campanie a URSS împotriva Germaniei naziste. O ironie istorică amară, având în vedere că Putin și-a prezentat agresiunea ca o „nouă Mare Victorie” împotriva „nazismului” ucrainean.
Realitatea, însă, e alta. Trupele ruse s-au blocat pe aceleași linii de front din 2022. În aproape trei ani, Rusia a ocupat doar 1% în plus din teritoriul Ucrainei – cu un preț estimat de un milion de soldați morți sau răniți.
Puterea care devine vulnerabilitate
Ceea ce odinioară era avantajul strategic al Rusiei – imensitatea teritoriului – s-a transformat într-o slăbiciune. „Pe vremea țarilor, Rusia câștiga războaie fiindcă putea absorbi lovituri fără să se prăbușească”, spune generalul american în retragere Ben Hodges. „Acum, când Ucraina poate lovi la mii de kilometri depărtare, acea vastitate a devenit o vulnerabilitate.”
Infrastructura petrolieră, coloana vertebrală a bugetului rus, e tot mai expusă. Analistul Tamas Pletser, de la Erste Group, estimează că în vestul Rusiei există 25–30 de puncte critice – rafinării, noduri de conducte, porturi de export. „Dacă Ucraina reușește să le distrugă, Rusia e terminată”, spune el.
Dar dronele, oricât de spectaculoase, au o limită. Kievul își dezvoltă și propriul program de rachete. Zelenski cere insistent Statelor Unite rachete Tomahawk – până acum fără succes. „Cu cât putem lovi mai departe, cu atât Rusia va fi mai dispusă să încheie războiul”, afirmă el.
Citește mai mult AICI