Războiul din Ucraina ar putea dura mulți ani, întrucât sfârșitul său, fie printr-o victorie clară a unei părți, fie printr-un compromis murdar sau pur și simplu printr-o încetare a ostilităților fără un acord final, va depinde nu atât de tacticile de pe câmpul de luptă, cât de partea care își va epuiza mai întâi resursele, scrie Bloomberg.
Agenția notează că, întrucât nicio parte nu poate obține în prezent un avantaj pe teren, ambele încearcă să își asigure o superioritate în ceea ce privește echipamentele tehnice. Ucraina are nevoie de arme de precizie cu rază lungă de acțiune, capabile să detecteze și să distrugă aerodromurile din interiorul granițelor Rusiei, de unde avioanele lansează rachete îndreptate către orașele și țintele militare ucrainene. În schimb, Rusia s-a concentrat pe consolidarea arsenalului său aerian până la punctul în care Ucraina nu mai poate intercepta roiuri de rachete balistice, drone și bombe cu planare.
Recent, Ucraina a început să utilizeze rachete europene moderne, precum Storm Shadow și ATACMS, pentru a ținti poziții rusești, aerodromuri și depozite de arme. De asemenea, ar putea încerca să facă găuri în apărarea aeriană rusă, pe care forțele aeriene ucrainene speră să le exploateze odată ce vor primi avioane de luptă F-16.
În schimb, industria de apărare a Rusiei a ajuns la capacitate maximă în ciuda sancțiunilor occidentale, fabricile lucrând non-stop pentru a crește producția de arme. Moscova a apelat, de asemenea, la partenerii săi strategici, Iranul, Coreea de Nord și China, pentru ajutor.
„Cheltuielile de apărare ale Rusiei ca procent din producția economică națională se apropie de nivelurile văzute ultima dată în perioada de vârf a Războiului Rece, în anii 1980, sub Uniunea Sovietică, limitând capacitatea sa de a continua să crească producția militară. Guvernul este încă obligat să acopere o parte din nevoile sale de armament, inclusiv vehicule blindate, prin reechiparea stocurilor de rezervă și ar putea epuiza această sursă de armament în următorii doi ani„, scrie Bloomberg, citându-l pe Dara Massicotte, analist la Carnegie Endowment for International Peace.
Detalii, AICI