Incidentele cu drone rusești care au traversat recent granițele Poloniei și României au stârnit nu doar îngrijorare politică la Bruxelles — ele au scos la iveală o slăbiciune tehnologică a Vestului. Din aproximativ 20 de drone rusești Gerbera care au trecut frontiera în Polonia, cel puțin 15 nu au fost interceptate: au căzut din aer când li s-a terminat combustibilul. Câteva au fost doborâte, dar prețul plătit a fost uriaș — rachete AMRAAM lansate pentru fiecare dronă, costuri de ordinuri de mărime mai mari decât UAV-urile, plus cheltuiala cu ridicarea în aer a avioanelor de luptă, scrie publicația rusă Meduza.io.
După ce au urmări mai bine de trei ani devastările de pe frontul ruso-ucrainean, un număr mare de analiști militari consideră că dronele au declanșat o revoluție ireversibilă în artă militară — una care pune sub semnul întrebării doctrinele occidentale. Alte voci, însă, atenționează că dominația dronelor de pe acest teatru de operații este, în mare măsură, rezultatul improvizațiilor și al slăbiciunilor ambelor armate; în alte condiții, alte mijloace pot reveni în prim-plan. Concluzia scepticilor: Occidentul nu trebuie să imite pur și simplu producția în masă a Rusiei sau Chinei, ci trebuie să învețe să lupte eficient contra dronelor. Analiza publicației ruse încearcă să despice firul „revoluției dronelor” și să arate ce ar putea însemna ea pentru războiul viitorului.
Ce înseamnă „revoluția dronelor”?
Datele ucrainene arată că în 2025 peste 70% din pierderile de pe câmpul de luptă sunt atribuite dronelor — o cifră care, deși dură, rămâne o ilustrare parțială a transformării. În acest război, dronele nu doar înlocuiesc anumite sisteme de armament: ele redefinesc tactica, arta operațională și, în unele cazuri, strategia.
Ruslan Puhov, analist rus de profil, argumentează că dronele și senzorii lor nu sunt doar niște aparate izolate, ci vârful unui sistem de comunicații capabil să transmită în timp real fluxuri video și date către mulți consumatori — de la operatori locali la comandamente superioare. Legătura aceasta, între senzor și comandant, subminează ce s-a numit dintotdeauna „ceața războiului”: când mii de drone oferă ochi permanenți pe un front, anticiparea tradițională a comandanților pierde din importanță.
Urmarea logică: înarmarea dronelor pentru a lovi imediat ținta descoperită. Timpul dintre recunoaștere și atac se comprimă aproape la zero; chiar armatele mai puțin avansate dobândesc capacități de recunoaștere și muniții de precizie pe scară largă. Consecința tactică — observată deja în Ucraina — este dispariția posibilității de a masa forțe în mod deschis: ascunderea și dispersia devin reguli, nu excepții. Breșele blindate adânci, care au definit conflictele terestre moderne, devin imposibile fără supremație dronă/antidronă.
Puhov susține că, odată integrate cu inteligența artificială și cu comunicațiile prin satelit, dronele vor putea lovi la aproape orice adâncime. Cine controlează aceste mijloace va avea un avantaj uriaș pe teren. Câteva idei care păreau teoretice acum trei ani sunt — pe alocuri — realitate pe frontul ucrainean: proliferarea dronelor de recunoaștere și a munițiilor kamikaze a redus semnificativ posibilitatea concentrațiilor convenționale.
Citește mai mult AICI