Războiul și pacea din vremurile noastre vor depinde de deciziile diferiților lideri mondiali, dar mai ales de acești trei președinți: Donald Trump în Statele Unite, Xi Jinping în China și Vladimir Putin în Rusia. Așadar, priviți-i și analizați ideile care plutesc în jur. Veți vedea nu atât o ciocnire de ideologii, cât un mod de gândire comun. Iar acest lucru este plin de probleme, scrie editorialistul Bloomberg Andreas Kluth.
„În timpul Războiului Rece, liderii americani și sovietici au aderat la ideologii opuse. Primii reprezentau libertatea și capitalismul (sau „liberalismul”), în timp ce ultimii reprezentau diferite nuanțe de marxism-leninism. Este de remarcat faptul că această situație înspăimântătoare s-a dovedit a fi destul de stabilă. Războiul Rece a rămas rece (cu excepția cazului în care erai în prima linie a unui război prin procură) și a fost în cele din urmă rezolvat pașnic”, a declarat expertul.
Potrivit acestuia, Putin și Xi – și acum, aparent, Trump – nu sunt atât de mult captivați de ideologii identificabile, cât de instincte mai simple: dorința de putere și o sete generală de dominație, inclusiv de expansiune teritorială. Sufixul -ism care descrie această mentalitate este imperialismul. Aceasta a fost norma în cea mai mare parte a istoriei, inclusiv la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, când marile puteri au concurat nu pentru idei, ci pentru colonii, pământ și putere. Această competiție a condus direct în tranșeele Primului Război Mondial.
Perioada actuală nu este o repetare a Războiului Rece
„Această analogie arată de ce perioada actuală nu este o repetare a Războiului Rece. Este mai periculoasă”, a declarat Condoleezza Rice, care a fost consilier pe probleme de securitate națională și secretar de stat în timpul lui George W. Bush, iar în prezent conduce Hoover Institution de la Universitatea Stanford.
Kluth consideră că Uniunea Sovietică a încercat să își exporte ideologia în țările aflate sub jugul său, dar în rest a practicat autarhia, izolându-se pe sine și statele sale vasale de economia globală. În schimb, China lui Xi, deși are încă un nume comunist, este agnostică cu privire la stilul de guvernare ales de țările vecine. Dar le cere acestora să se supună Beijingului.
În mod similar, spune observatorul, Putin nu se vede ca reîncarnarea lui Lenin sau Stalin, ci ca un nou țar, precum Petru sau Ecaterina, care adună pământurile rusești și alte teritorii. El încearcă să acopere acest lucru cu teorii istorice șarlatane conform cărora, de exemplu, ucrainenii au fost de fapt ruși fără să știe. Dar singura narațiune coerentă în mintea lui Putin este povestea propriei sale puteri, pe care simte că trebuie să o proiecteze printr-un stat rus irredentist, expansionist și agresiv.
„Până de curând, în calea neoimperialismului pe care îl reprezintă Xi în Asia sau Putin în Europa de Est exista de obicei ceva mare. Era vorba de Statele Unite, care au o tradiție a excepționalismului și s-au definit adesea fie ca un far al libertății, fie ca un cruciat al acesteia. După al Doilea Război Mondial, Statele Unite au susținut o ordine internațională liberală, bazată pe reguli, un sistem care, cel puțin în teorie, a limitat imperialismul jingoist al marilor puteri și a permis țărilor mici să prospere”, se arată în articol.
Excepționalismul american în declin
Cu toate acestea, excepționalismul american a fost în declin din vremurile recente ale lui Bush și Rice și războaiele lor din Irak și Afganistan. Acesta nu a jucat un rol proeminent în timpul primului mandat al lui Trump, iar apoi a revenit timid doar în timpul lui Joe Biden, care a încercat, dar nu a reușit, să transforme politica mondială într-o competiție între autocrații și democrațiile conduse de SUA. Dar America încă se considera în esență o putere anti-imperialistă.
Citește continuarea AICI