UE, împinsă cu capul înainte într-o mare criză

45

Războiul din Ucraina este mai important decât Ucraina și chiar decât Rusia, este un mesaj al Statelor Unite pentru China. Beijingul sesizat acest lucru și a răspuns mesajului american printr-o propunere de gestionare pașnică a competiției sino-americane. Răspunsul Chinei a fost aparent bine primit de Washington, după cum o arată întâlnirea dintre președinții Xi Jinping și Joe Biden, la recentul summit G20. China va limita „parteneriatul fără limite” cu Rusia, iar SUA vor pune presiuni asupra Ucrainei pentru a ceda Crimeea si teritoriile din Donbas ocupate de Rusia – aceasta este propunerea chineză pentru pace, pe care NATO urmează să o adopte, iar regimul Zelenski să o execute, scrie jurnalistul britanic Owen Matthews.

O altă viziune, ce pleacă tot de la premisa că acest război este unul ce vizează China, este cea al lui Alastair Crooke, fost oficial in spionajul britanic, fost diplomat european și consilier al lui Javier Solana pe când acesta era șef al diplomației UE. Într-un articol pentru televiziunea libaneză Al Mayadeen (suspectată ca este o portavoce a regimului Assad și a Iranului), Crooke scrie că SUA nu vor ajunge la o formulă pașnică de gestionare a relației cu China, iar Europa, incapabilă să vadă imaginea de ansamblu, va suferi cel mai mult de pe urma războiului din Ucraina și a viitoarei dispute China-SUA, riscând să se dezindustrializeze și să aibă o soartă asemănătoare cu cea a Rusiei din anii 1990.

Vizita cancelarului Germaniei la Beijing, la începutul acestei luni, este emblematică pentru politica tipică a europenilor, care se gândesc că vorbele și codurile sunt mai puternice decât schimbările structurale ce au loc în lume.

Abordarea cancelarului Scholz este că 1. am pierdut Rusia ca sursă de energie ieftină; 2. Germania nu va renunța la relația specială cu China; și 3. Europa se așteaptă ca Beijingul să adopte regulile europene și să permită companiilor europene să intre pe piața chineză.

Obrăznicia lui Scholz este uimitoare. Problema este că Europa nu mai poate primi gaz ieftin din Rusia, iar când americanii – noii ”cei mai buni prieteni” ai Germaniei – nu te vor lăsa să exporți tehnologii sau produse sensibile în China, atunci și relația cu China va ajunge un sfârșit prematur. Scholz nu s-a gândit la toate astea”, scrie Alastair Crooke.

Mai simplu, Statele Unite promovează o politică bipartizană, republicană și democrată, pentru a opri ascensiunea meteorică a Chinei și a menține locul dominant al Americii în ordinea mondială. Poate fi vreun dubiu în această privință? Nu, niciunul. De aceea, lumea se împarte în două tabere, în blocuri economice aflate în conflict. De aceea avem mari probleme pe lanțurile de aprovizionare. De aceea Europa a fost împinsă cu capul înainte în criză și dezindustrializare forțată.

Toate aceste politici au fost concepute cu un singur scop: să mențină locul Americii în sistemul global, într-un moment în care modelul economic de prădător tip „Titanic” al SUA (tipărirea dolarilor la dobândă zero) a fost lovit de un iceberg – inflația accelerată!

Îndiguirea Chinei este scopul explicit al Americii. Luna aceasta, președintele Biden a lansat un război tehnologic împotriva Chinei, interzicând exportul de cipuri. Se pare că Germania (și UE) nu au observat asta. Sau au observat, au ridicat din umeri și nu au spus nimic.

Publicația Politico ne spune că majoritatea oficialilor UE se așteaptă la acceași politică americană și după alegerile din luna noiembrie. ”Până la urma, Biden va rămâne președinte până în ianuarie 2025. În ce privește cel mai urgent aspect pentru europeni, susținerea Ucrainei, oficialii europeni subliniază că democrații americani și republicanii sunt pe aceeași lungime de unda”, scrie Politico. Chiar așa?

De două decenii, politica externă a SUA s-a axat pe ”pivotarea spre Asia”. Însă puterea și influența Chinei pot tranșa disputele regionale în favoarea Beijingului și pot înlocui dominația americană.

De aceea, războiul pe care Washingtonului îl poartă prin procură în Ucraina trebuie înțeles nu ca un război al valorilor – așa cum îl prezintă UE – ci ca o rachetă de croazieră lansată împotriva Chinei, nu a Rusiei. În fond, consensul privind politica externă a Wshingtonului vede Rusia ca pe un obstacol în calea pivotării spre Asia, cu scopul final de a încercui, izola și slăbi China.

În cele din urmă, drumul Statelor Unite spre Beijing trece prin Moscova. Reacția NATO în Ucraina este o ”scrisoare” trimisa Chinei, în legătură cu Taiwanul.

Citește articolul integral AICI

Pentru mai multe informații abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM

Citește și