Umilirea Europei și machismul lui Putin

0 12

Autor: Cătălin Gomboș

Relațiile dintre Uniunea Europeană și Rusia sunt din nou în cădere liberă, tocmai când se părea că Bruxellesul ar fi dispus să încerce o reconciliere. În timp ce șeful diplomației europene, Josep Borrell, se afla la Moscova, într-o vizită nu lipsită de controverse, Rusia a anunțat expulzarea a trei diplomați europeni, un german, un polonez și un suedez. A fost o umilință publică, care i-a înfuriat pe mulți. Borrell a fost convocat în Parlamentul European și admonestat de eurodeputați, așa că a vorbit de noi sancțiuni impuse Rusiei, la doar câteva zile după ce dăduse asigurări, la Moscova, că acestea sunt, deocamdată, excluse. Putin a fost prea-puțin vizibil în acest scandal, dar totul a fost instrumentat de el, ca un alt act prin care să își arate bărbația.

Concesiile lui Borrell față de Rusia

Borrell venise să le întindă rușilor o mână, după ani de zile în care relațiile bilaterale au fost afectate de o serie de crize majore: invadarea Ucrainei după ce populația acesteia s-a revoltat că, la presiunile Moscovei, fostul președinte Viktor Ianukovici a decis să renunțe la Acordul de Asociere la UE, campaniile de dezinformare care au căutat și caută în continuare să destabilizeze unele state europene, mai ales în contextul alegerilor sau al unor situații excepționale cum au fost criza refugiaților și campania pentru Brexit sau cum e criza cauzată de pandemie, asasinatele sau tentativele de asasinat comise pe teritoriu european de agenți secreți ruși. Dincolo de toate acestea e și continua îndepărtare a Rusiei de valorile democratice asumate de UE și consolidarea unui stat autoritar în care opoziția, societatea civilă și presa independentă sunt hărțuite constant, iar cei care deranjează prea mult regimul riscă să ajungă la închisoare sau chiar să fie asasinați. Moscova nu a dat până acum vreun semn că e dispusă să își schimbe atitudinea și să facă vreun pas în fața Europei, astfel încât sunt mulți cei care spun că este inutil să se discute în acest moment cu ea.

Cu toate acestea, șeful diplomației europene s-a dus la Moscova și, în conferința de presă comună cu ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, a vorbit mai mult despre zonele în care se poate colabora cu Rusia decât despre probleme, ba a mai și dat asigurări că europenii nu se gândesc să adopte noi sancțiuni în urma arestării lui Navalnîi. Mesajul nu reprezenta chiar o capitulare, dar era o cedare semnificativă.

În loc să accepte acea mână întinsă, Rusia – sau, mai bine zis, Putin – a preferat să umilească Europa și a organizat un adevărat spectacol, destinat atât publicului intern, cât și celui extern.

Umilirea Europei la Moscova

Spectacolul a avut trei acte, toate desfășurate pe 5 februarie. Mai întâi, deși era clar că europenii sunt deranjați (sau cel puțin incomodați) de toată povestea cu Navalnîi, condamnat la închisoarea cu doar câteva zile în urmă, opozantul a fost dus din nou în instanță, într-un alt proces, de data aceasta pentru că ar fi defăimat un veteran de război. Veteranul apăruse, alături de alte persoane, într-o înregistrare în care erau promovate propunerile de schimbare a Constituției operate anul trecut în Rusia, iar Navalnîi criticase clipul respectiv; o acuzație care în orice stat de drept ar fi extrem de șubredă, dar care în Rusia poate aduce o amendă consistentă și până la doi ani de închisoare.

Al doilea act s-a desfășurat în conferința de presă care a urmat întrevederii dintre Josep Borrell și Serghei Lavrov. Conferința a fost folosită pentru a relua un val de dezinformări pe care Rusia le-a diseminat în ultimii ani, între care cea că sancțiunile care i-au fost impuse sunt ilegale, că americanii sunt cei care coordonează, de fapt, politica europeană față de Rusia, sau că jurnaliștii ruși sunt discriminați în UE.

Al treilea a fost, bineînțeles, anunțarea expulzării diplomaților pentru că au fost prezenți la proteste care avuseseră loc, la Moscova și Sankt Petersburg pe 23 ianuarie. Cu aproape două săptămâni mai devreme. Moscova ar fi avut, așadar, suficient timp ca să îi declare persona non grata înainte de sosirea lui Borrell, dacă era atât de important pentru ea să o facă – dar asta ar fi dus, probabil, la anularea vizitei. Rușii ar fi putut și să arate o minimă deferență față de oaspetele lor și să amâne expulzarea diplomaților, dacă tot așteptaseră atât.

S-ar putea specula că, din perspectiva lui Putin, o atitudine fermă față de Borrell era necesară întrucât, confruntat cu protestele generate de arestarea lui Navalnîi, liderul de la Kremlin nu își poate permite să dea vreun semn de slăbiciune. Argumentul este însă fals. Kremlinul putea să îl lase pe Borrell să vorbească cât vrea despre Navalnîi și să nu țină cont de ceea ce zicea acesta; oricum Borrell a avut grijă ca în conferința de presă să insiste, când a vorbit despre dizident, că Bruxellesul respectă suveranitatea Rusiei. O simplă remarcă a lui Borrell despre Navalnîi nu avea cum să schimbe faptul că șeful diplomației europene s-a dus la Moscova și, în acest fel, i-a oferit acesteia legitimitatea pe care o au partenerii de dialog. Lui Vladimir Putin nu îi ajunge însă o simplă victorie. A vrut mai mult.

Citește articolul integral aici: https://www.veridica.ro/editoriale/umilirea-europei-si-machismul-lui-putin

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata