Cererea Rusiei de a elimina prezența militară aliată din statele intrate în NATO după 1997 ar putea fi mai mult decât o revendicare de securitate: o pârghie pentru a obține concesii în dosarul ucrainean. Generalul Virgil Bălăceanu analizează pentru „Adevărul” strategia Kremlinului și explică de ce Putin continuă să formuleze pretenții pe care știe că Occidentul nu le va accepta integral.
Înaintea negocierilor pentru un acord de pace în Ucraina, Rusia ar fi reluat o mai veche tactică și ar fi înaintată o nouă cerere extremă: retragerea infrastructurii militare a NATO la liniile și aliniamentul de dinainte de 1997, adică înainte de valurile de extindere spre Est. Cel puțin asta susțin britanicii de la The Telegraph, preluați de presa din România.
Ridicarea cererii privind retragerea NATO la liniile din 1997 este o tactică clasică a Kremlinului de maximizare a mizelor și ar fi folosită din nou, de data aceasta înainte de negocierile de pace din Abu Dhabi, mutând atenția de la teritoriul Ucrainei la întreaga arhitectură de securitate a Europei. De fapt, Rusia a mai făcut aceeași solicitare și în alte câteva rânduri, inclusiv în 2021, înainte de a ataca Ucraina. Atunci, Kremlinul a înaintat aceste cereri ca pe un ultimatum către NATO și Statele Unite, dar negocierea nu a mai avut loc.
În plină efervescență diplomatică legată de noua rundă de discuții pregătită la Abu Dhabi pe marginea conflictului din Ucraina, Kremlinul încearcă să mute miza mult dincolo de granițele statului vecin. Așa cum îi stă în obicei, în culisele negocierilor, Rusia mizează pe tactica revendicărilor extreme, totul cu speranța că va obține concesii majore care să redeseneze întreaga arhitectură de securitate a Europei Centrale și de Est.
Pretențiile radicale ale Moscovei
General-locotenent în rezervă, fost reprezentant al României la Comandamentul NATO de la Bruxelles și fost comandant al Brigăzii Multinaționale din Sud-Estul Europei, Virgil Bălăceanu analizează acest caz, pentru „Adevărul”. El amintește că, în esență, Rusia cere eliminarea trupelor, a infrastructurii aliate și a bazelor din statele care au aderat la Alianță după 1997.
Analizând această strategie de presiune, generalul explică faptul că miza reală a Moscovei este să obțină concesii importante în Ucraina și să provoace cât mai multe tensiuni în rândul aliaților, ceea ce ar ajuta Rusia să-și extindă apoi influența în Europa.
„Rusia și-ar dori să nu mai fie o prezență a grupurilor de luptă, să nu mai fie o prezență a comandamentelor NATO în toate statele care au intrat în Alianța Nord-Atlantoică după 1997. Este vorba de 10 state, inclusiv România. Deci, în definitiv avem o prezență de un anumit tip a NATO, inclusiv în Albania, inclusiv în Muntenegru. Asta ar însemna ca NATO să nu mai aibă o prezență militară nici în Finlanda, deși deocamdată nu e atât de consistentă, dar nici în Polonia, nici în țările baltice, nici în Slovacia, nici în Ungaria, nici în România, nici în Bulgaria, nici în Slovenia, nici în Albania, nici în Muntenegru”, spune generalul Bălăceanu.
Totuși, mai degrabă astfel de solicitări sunt mai degrabă instrumente clasice de negociere. Generalul Virgil Bălăceanu explică faptul că, în realitate Kremlinul aruncă pe masă cereri maximale pentru a crea un punct de plecare forțat, de unde să poată cedeze ulterior în schimbul atingerii altor obiective teritoriale sau militare în Ucraina.
Detalii, AICI
