Pentru a contesta moțiunea de cenzură, înaintată de opoziție Guvernului, prim-ministrul Ion Chicu a ieșit la tribuna parlamentară, optând pentru cea mai bună strategie de autoapărare: „cea mai bună apărare este atacul”. El a decis să își enumere realizările, făcând astfel o comparație cu meritele cabinetului precedent de miniștri condus de Maia Sandu. Întrucât premierul a început să le ofere tutror note pentru „munca depusă”, nu a ezitat să întroducă în joc și cabinetul de miniștri al lui Pavel Filip, din care el însuși a făcut parte până în iunie 2019.
Unul dintre cele mai interesante calcule ale prim-ministrului se referă la implementarea condițiilor de asistență macrofinanciară de 100 de milioane de euro, pe care Moldova o primește de la UE: „În total, din toate condițiile pentru obținerea acestor trei tranșe, guvernul Filip a îndeplinit 21 de puncte, actualul guvern 13 și celălalt guvern (Maia Sandu – notă. Ed.) ” zero”, a rezumat prim-ministrul.
Cu toate acestea, matematica lui Ion Chicu are un caracter politic și nu corespunde realității: prim-ministrul manipulează cu cifrele pentru a promova ideea că guvernul său cooperează mai eficient cu Uniunea Europeană.
S-a creat impresia că discursul prim-ministrului s-ar referi la un concurs pentru implementarea cât mai rapidă a termenilor acordului cu UE și toate cele trei cabinete participă la concurs, în același timp pentru a afla și cine este mai competent în această chestiune.
De fapt, comparațiile făcute de Chicu nu iau în considerare faptul că toate guvernele au lucrat în mod consecvent, la intervale diferite și au moștenit atât succesele, cât și eșecurile guvernelor precedente. Mai mult, ar trebui să se țină cont și de faptul că proiectele ce țin de reforme nu sunt suspendate, ci continuă să fie puse în aplicare chiar dacă guvernele cad și sunt restabilite, iar activitatea lor nu începe aproape niciodată de la zero.
Nu mai puțin important este și faptul că nu numai Guvernul este implicat în punerea în aplicare a acestui Acord și a tuturor condițiilor sale. La urma urmei, majoritatea termenilor acordului UE se referă la adoptarea sau modificarea unor legi și aceasta este deja funcția parlamentarilor, chiar dacă prim-ministrul Chicu tinde să ignore rolul legislativului.
Luând în considerare cifrele, cu care operează prim-ministrul, din 32 de luni de la încheierea acordului cu UE, guvernul Filip a fost la conducere 19 luni, Sandu – 5, și Chicu – 8. Prin urmare, ar fi cel puțin neobiectiv să fie măsurate succesele fiecăruia după aceași schemă. În același timp, Ion Chicu a pus pe umerii Maiei Sandu responsabilitatea pentru pierderea ultimei tranșe de 40 de milioane de euro, deși programul era deja expirat la acea vreme, iar Maia Sandu abia preluase conducerea Guvernului. Pavell Filip și cabinetul său au avut de patru ori mai mult timp la dispoziție și totuși, Chicu a ignorat acest aspect.
Interesant este că din calculele lui Chicu fac parte și cele opt condiții ale Uniunii Europene în februarie 2020, la trei luni de la demisia guvernului Sandu. Conform logicii sale, se pare că fostul cabinet de miniștri ar fi trebuit să îndeplinească condițiile unor decizii care nu au fost luate încă.
Astfel, analizând calculele premierului, condițiile prezentate de Uniunea Europeană sunt doar niște cifre care pot fi schimbate, fie șterse și nu reforme care ar trebui puse în aplicare.