Autor: Iulian Chifu

Lumea lui Putin pare să se năruie cam de pe când a inventat modificarea Constituţiei Federaţiei Ruse, care, pe lângă postura de preşedinte pe care o poate asuma mai departe, indiferent de numărul de mandate, a însemnat constituirea Consiliul de Securitate şi aranjamentul care i-ar fi permis să iasă din postura de preşedinte – cu bătaia de cap executivă de zi cu zi – şi să domine şi să controleze lupta pentru succesiune între 2-3 personalităţi.

Aceste personalităţi s-ar fi ocupat de treburile curente ale Rusiei, lui Putin revenindu-i marile teme strategice. Nici pe Putin pandemia nu l-a iertat, mai ales că a declinat responsabilitatea şi a pasat-o către Guvern şi liderii regionali şi locali, în timp ce criza economică loveşte de-a dreptul, după războiul pentru preţuri şi pieţele de petrol cu Arabia Saudită. Acum are alte probleme: Belarusul lui Lukashenko care nu-l mai ascultă, ba face campanie pe seama sa şi a celor 33 de paramilitari din trupele Wagner, manifestaţiile de stradă din Habarovsk şi Extremul Orient Rus care nu mai încetează să-şi apere în stradă liderii locali şi regionali demişi şi arestaţi, şi, mai nou, Navalnîi şi otrăvirea acestuia cu Noviciok.

Costurile majore din joaca cu focul

Germania, în calitate de gazdă a lui Navalnîi şi investigator al otrăvirii acestuia, a ales o cale inedită să anunţe că a descoperit, dincolo de orice dubiu, substanţa din categoria Noviciok în corpul lui Navalnîi printr-un comunicat al Guvernului federal şi printr-o ieşire publică a Cancelarului Angela Merkel. Este cea mai puternică formulă de asumare a verdictului medicilor şi de anunţare fără dubiu, în faţa întregii lumi, a crimei care a avut loc şi a responsabilităţii Rusiei lui Putin. Mai mult, doamna Merkel, care deţine şi preşedinţia rotativă a Consiliului UE semestrul acesta, nu s-a sfiit să anunţe că Rusia şi Putin au multe explicaţii şi răspunsuri la întrebări de dat.

Noviciok-ul e o categorie de circa 100 de substanţe din familia gazului neurotoxic de luptă, folosit ca armă chimică de război şi absolut interzisă de tratatele la care Rusia e parte. A fost revelată de către Vil Mirzaianov, omul de ştiinţă rus fugit în Occident, el fiind unul dintre cei care a coordonat programul. Substanţa a devenit cunoscută după utilizarea sa de către Rusia, prin agenţii GRU şi membrii ambasadei implicaţi, în tentativa de asasinare a lui Sergei Skripal, fostul agent al informaţiilor militare ruse care a defectat în Marea Britanie.

Acum Rusia se află în culpă de câteva ori: mai întâi, pentru că a trecut deja prin această fază, a fost sancţionată şi acum e recidivistă; apoi pentru că există suspiciunea rezonabilă – şi acuzaţii directe, prin neanchetarea cauzei şi lipsa vinovaţilor – că este vorba despre o operaţiune a serviciilor secrete ruse, deci a statului rus, de a elimina un oponent sâcâitor; apoi pentru că substanţa nu se găseşte pe toate drumurile – formal nici nu ar trebui să se producă – dar oricum e în posesia statului şi într-o postură complet controlată; în fine, indiferent dacă cei care au utilizat-o sunt oligarhii din preajma lui Putin anchetaţi pentru corupţie la Novorossisk de către Navalnîi, faptul că ar fi intrat în posesia substanţei şi ar fi utilizat-o ca să-l otrăvească pe Navalnîi e tot responsabilitatea statului rus. Fără drept de apel.

Rusia, arătată cu degetul şi pusă la zid  

Evident că e foarte greu pentru Rusia să se apere cu susţineri precum cea a lui Dmitri Peskov – nu există probe care să arate… etc. De ce nu s-a obişnuit purtătorul de cuvânt al Kremlinului să nege pur şi simplu, la fel şi ministrul de Extene rus, Serghei Lavrov: nu, autorităţile ruse de orice nivel NU au fost implicate în nici un fel în evenimentele care-l vizează pe Navalnîi. Preşedintele a ordonat o cercetare amănunţită, a chemat toată conducerea instituţiilor responsabile de aplicarea legii – Poliţie, Gardă Naţională, FSB – pentru a le cere să găsească rapid vinovaţii. Rusia nu produce şi nu deţine gaz de luptă, nu produce arme chimice. Ei bine, nu o fac pentru că nu e adevărat, şi pentru că şi Peskov, şi Lavrov sunt mult prea experimentaţi ca să greşească spunând o minciună explicită şi verificabilă ulterior.

Nu, în cazul Rusiei, avem întotdeauna scuza că nu există/nu s-au găsit probe într-un sens sau altul. Aceasta este scuza unui infractor care se prevalează de faptul că fapta sa nu a fost probată sau nu a fost probată convingător sau cu deajunse probe.

Responsabilităţile Rusiei lui Putin sunt multiple. Mai întâi cele de comportament internaţional, fiind vorba despre utilizarea acestor metode pentru reducerea la tăcere a cetăţenilor săi incomozi. Apoi pentru că Navalnîi e cel mai vocal oponent, cel mai cunoscut şi cel mai vizibil, cel puţin după executarea lui Boris Nemţov, sub zidurile Kremlinului, de către un comando cecen care a dat executanţii unor ordine a căror surse nu a fost revelată niciodată de justiţia rusă. Şi aici recidiva antrenează o majorare a sentinţei publice şi generale la adresa Rusiei. Nu-mi imaginez cum ar putea arăta asemenea sancţiuni!

Vine vremea sancţiunilor care dor!  

Apoi Rusia deţine şi foloseşte în continuare gaze de luptă, substanţe neuropsihice de nivel militar în viaţa civilă, împotriva cetăţenilor săi. Încalcă, astfel, Acordul Organizaţiei de Interzicere a Armelor Chimice, al cărui semnatar este. Deci această situaţie antrenează responsabilităţi la nivelul acestei organizaţii legate de către ONU şi cu relevanţă internaţională. În fine, responsabilităţile cele mai grave sunt în raport cu Germania, cu UE, cu NATO. Deja relaţiile Rusiei cu Occidentul nu sunt atât de fericite, noul dosar mai adaugă o piatră de gât la iniţiativele şi dorinţa unor state şi lideri politici de a readuce Rusia la masa de negociere, din nou.

Contextul internaţional nu e deloc favorabil. Campania electorală din SUA vine cu dezvăluirea, într-un raport bipartizan de peste 1000 de pagini, a Comisiei de control a serviciilor de informaţii ce arată explicit ingerinţele serviciilor secrete ruse şi ale Rusiei în campania electorală prezidenţială americană din 2016, inclusiv relaţiile şefilor campaniei actualului Preşedinte Donald Trump cu serviciile de informaţii ruse, fapt care constituia o ameninţare la adresa securităţii naţionale a SUA.

După o tăcere strategică, apoi după pasarea către NATO a responsabilităţii de a acuza Rusia pentru hărţuirea, ciocnirile şi comportamentul neprofesional în terţe spaţii al militarilor săi în raport cu aeronavele, navele, vehiculele blindate şi militarii americani, Departamentul de Stat al SUA a fost obligat să intervină şi Mike Pompeo să condamne comportamentul Rusiei în cazul Navalnîi. După noua descoperire şi anunţul Germaniei, consecinţele se anunţă şi mai grave, şi cele directe – traduse în sancţiuni, şi cele indirecte – prin subminarea şanselor preşedintelui Donald Trump de a fi reales.

În orice caz, pentru Rusia nu vin vremuri foarte plăcute, iar nevrozele lui Putin ameninţă să se acumuleze şi mai multe. Pentru că şi poziţionarea sa pro-Lukashenko şi respingerea de facto miercuri, 2 septembrie, a acordului cu Occidentul pentru o tranziţie paşnică la o formulă bivectorială a Belarusului, şi anunţul privind otrăvirea cu Novichiuk a lui Navalnîi făcută de către Cancelarul german Angela Merkel, şi marşurile nesfârşite şi protestele din Habarovsk şi Extremul Orient Rus care au devenit unele anti-Putin, şi sancţiunile în cascadă care se anunţă cât de curând, şi sosirea probabilă la Casa Albă, din ianuarie, a unui preşedinte marcat de acţiunile Rusiei împotriva democraţilor, toate anunţă vremuri grele, situaţii economice dificile, aşa cum joaca cu focul prin teatrele de război din Siria şi Libia, dar şi prin spaţiile aeriene internaţionale de deasupra Mării Baltice, Mării Negre, din Estul Mediteranei ameninţă să se transforme într-un adevărat coşmar pentru Putin la Kremlin.

Sursa: https://adevarul.ro/international/rusia/navalnii-novichok-nevrozele-putin-1_5f5093f45163ec42719e2cef/index.html?fbclid=IwAR0b9-iFYEPCjluujq4qIJa3V_ujQo1P2Iq3a8s0xmRp9G9b3lSZZXB6yb8