Editorial de Yevhen Mahda

În lume se caută acum modalități de folosire a motoarelor hibride pentru a proteja mediul. În Ucraina, însă, problema curentului electric are o interpretare în primul rând politică. Relațiile energetice cu Rusia și Belarus sunt o dovadă clară în acest sens.

Importuri de electricitate de la inamic

Sezonul rece în Ucraina se încheie cu anumite paradoxuri. Dacă în ceea ce privește rezervele de gaze naturale, compania națională Nagtogas înregistreză o valoare record de 16,2 miliarde de metri cubi în depozitele sale subterane, la capitolul energie electrică situația e mult mai complicată. Ucraina poate produce o cantitate semnificativă de energie termică și nucleară, însă aceasta nu a eliminat riscul penelor de curent în iarna 2020-2021.

N-au existat probleme în aprovizionarea cu curent electric a utilizatorilor casnici, însă experții pun acest lucru pe seama importurilor de energie electrică din Belarus (începând cu ianuarie 2021) și Rusia (din februarie 2021). Aceste importuri sunt o chestiune politică, deoarece Rusia se folosește cu iscusință de armele energetice în relațiile ei internaționale. În timp ce discuțiile despre gaze naturale se axează pe terminarea lucrărilor la conducta Nord Steam 2, energia electrică a devenit un instrument al confruntării de tip hibrid pentru prima dată în ultimii ani.

Pe 3 ianuarie, Ucraina a început să importe curent electric din Belarus, unde este produs la noua centrală nucleară de la Astraveț. Centrala a fost construită de către compania rusească de stat Rosatom și tot Moscova a fost cea care i-a împrumutat Belarusului și banii pentru investiție. În plus, centrala îi permite acum lui Aleksandr Lukașenko să ridice problema asistenței financiare către Belarus în discuțiile cu Vladimir Putin. De exemplu, în luna februarie, presa independentă vorbea de un nou împrumut de 3 miliarde de dolari acordat lui Lukașenko.

Centrala a reprezentat o sursă de controverse, fiind considerată o amenințare la adresa securității naționale de către Lituania, stat membru UE și NATO. Datorită exporturilor către Ucraina, centrala nucleară a Belarusului a început să funcționeze la capacitate maximă, deși majoritatea țărilor vecine refuză să importe electricitatea produsă aici. Trebuie spus că ceremonia de inaugurare a centralei nucleare a avut loc în noiembrie 2020 cu participarea lui Lukașenko, a cărui imagine la vremea respectivă fusese serios afectată de fraudarea alegerilor prezidențiale și de modul în care administrația sa a gestionat protestele care au urmat. Nu doar că s-a discutat adoptarea de sancțiuni împotriva regimului Lukașenko, dar acestea au fost și implementate.

Toate acestea n-au fost însă de ajuns pentru a depăși criza de pe piața energetică, iar în februarie 2021, Rusia a început să exporte curent electric către Ucraina. Volumul importurilor de energie electrică din Rusia a fost mic, însă faptul în sine are o importanță deosebită, deoarece în toamna anului 2015, cabinetul lui Arsenîi Iaţeniuk a refuzat să cumpere curent electric de la ruși. Timp de cinci ani, Ucraina nu a achiziționat energie electrică de la statul agresor, bazându-se pe propriile surse, pentru ca în 2021 să cedeze presiunilor oligarhilor.

Oligarhii „patrioți” care vor reconcilierea cu Rusia

Principalii importatori de energie electrică din Belarus și Rusia sunt oligarhii Igor Kolomoiski și Viktor Pinciuk. Ambii dețin companii care au costuri energetice semnificative. Igor Kolomoiski a fost partenerul de afaceri al lui Zelenski înainte de alegerile prezidențiale. Mai deținea și postul de televiziune 1+1, unde erau difuzate un număr mare de emisiuni produse de Zelenski. Oligarhul ucrainean s-a implicat direct și în alegerile câștigate de Zelenski în 2019, finanțându-i campania electorală și sprijinind-i candidatura în presă. După ce Zelenski a câștigat, oamenii lui Igor Kolomoiski au fost puși la conducerea celui mai mare producător de energie termică din Ucraina, Centrenergo, ceea ce a dus în cele din urmă la o reducere semnificativă a rezervelor de cărbuni și a creat o situație financiară dificilă. La scurt timp după câștigarea alegerilor, Kolomoiski însuși l-a sunat pe Zelenski pentru a găsi soluții de reconciliere cu Rusia. De adăugat că Statele Unite a impus recent sancțiuni împotriva lui Igor Kolomoiski pentru „implicarea acestuia în acte de corupție la scară largă” în perioada 2014-2015. Kolomoiski a fost apoi numit guvernator al regiunii Dnipropetrovsk și de atunci caută să se erijeze în cel mai patriot oligarh al Ucrainei.

Victor Pinciuk a scris despre „compromisuri dureroase” într-un op-ed publicat de Wall Street Journal în decembrie 2016, în care promovează idea renunțării la accederea Ucrainei în NATO și UE. Pinciuk este adesea văzut drept cel mai pro-occidental oligarh ucrainean, însă nu trebuie uitat că Rusia este una din principalele piețe de desfacere pentru companiile sale. Ambii magnați ucraineni, deși sunt rivali în mediul de afaceri, dețin trusturi media puternice, capabile să influențeze percepția publică. Și în timp ce Volodimir Zelenski este numit vechiul partener de afaceri al lui Kolomoiski, influența lui Pinciuk asupra președintelui Ucrainei se realizează acum prin diferite canale, iar imperiul mediatic al acestuia i-a creat o imagine favorabilă lui Zelenski.

Problema e legată nu doar de comerțul cu statul agresor vecin, împotriva căruia Ucraina s-a arătat dispusă să impună sancțiuni. Importând energie electrică din Rusia și Belarus, magnații ruși Kolomoiski și Pinciuk au devenit oficial instrumente ale Kremlinului, interesele lor economice fiind acum concentrate în Rusia. Prin importul de curent electric, aceștia aduc prejudicii intereselor statului și distrug sectorul energetic în schimbul profitului.

Citește tot articolul aici: https://www.veridica.ro