Ungaria vrea să „vândă” accesul Finlandei și Suediei în NATO în schimbul deblocării fondurilor europene
Analiză de Ioana Dumitrescu
Premierul Viktor Orban este într-o situație complicată. Politic, e tot mai izolat de partenerii occidentali. Economia Ungariei e în criză, iar fondurile europene care ar putea să o relanseze au fost blocate din cauza derapajelor anti-democratice.
Cu toată prietenia pe care Budapesta a arătat-o Rusiei, aceasta nu prea are cum să îi vină în ajutor, fiind ea însăși tot mai afectată de sancțiunile occidentale. Soluția găsită de Orban pare să fie blocarea accesului Finlandei și Suediei în NATO până când UE deblochează fondurile pentru Ungaria. Se poate însă ca această politică a șantajului să își fi atins limitele.
Ungaria tergiversează ratificarea aderării Suediei și Finlandei la NATO pentru că acestea au criticat derapajele regimului Orban
Turcia și Ungaria sunt singurele state NATO care nu au ratificat încă aderarea Suediei și Finlandei la Alianță. Dacă în cazul Ankarei există motive pe masă, discutabile, în cazul Budapestei amânările repetate ale începerii discuțiilor în parlament își găsesc justificarea mai greu. Știm că la finalul anului trecut UE a lăsat Ungaria cu mâna-ntinsă după banii din fondurile alocate, cauza fiind foarte clară: încălcarea statului de drept. Cu alte cuvinte toate „măsurile” luate de Orban pe modelul estic astfel încât să-și asigure „eternitatea” la putere au primit acum nota de plată din partea „familiei” UE.
În prima săptămână din martie ar fi trebuit să înceapă discuțiile privind cererile Finlandei și Suediei de a adera la NATO. Au fost amânate până la sfârșitul lunii martie. În schimb, o delegație condusă de vicepreședintele parlamentului ungar s-a deplasat în Suedia zilele acestea.
Adevăratul motiv al tergiversării unei decizii în privința celor două candidaturi la NATO ale Suediei este exprimat chiar de premierul Orban Viktor: „unii deputaţi din partidele de guvernare nu sunt extrem de entuziaşti”, deoarece, printre altele, „aceste state răspândesc minciuni evidente despre democraţia noastră şi despre statul de dreptul aici”.
Dar, cum Putin își are Lavrovul lui, și Orban își are Szijjarto-ul lui. Și ce spune ministrul ungar de externe într-o postare pe facebook din 27 februarie?
„Cum poate o țară să aștepte o favoare de la noi, când politicienii săi răspândesc în mod continuu minciuni despre Ungaria? Cum se pot aștepta la decizii rapide și echitabile când , în ultima perioadă, tot ce am auzit este că nu există democrație în Ungaria, statul de drept nu este garantat în Ungaria. ”
Nici una din cele două țări nordice nu a comentat în vreun fel aceste declarații, pe care guvernul de la Budapesta le-a numit dispute politice dar, potrivit președintelui Comisiei pentru afaceri externe din parlamentul suedez, delegația maghiara care le-a vizitat țara nu a pus în discuție condiții. „Am vorbit despre întărirea și îmbunătățirea relațiilor bilaterale și despre înțelegerea tradițiilor constituționale ale celuilalt”, a spus Aron Emilson.
Concluzia a fost că Ungaria susține aderarea Suediei la NATO, iar ministrul suedez de externe a spus că parlamentarii maghiari au dat de înțeles că votul ar putea fi dat la sfârșitul lunii martie. Dar oricât de eleganți ar fi parlamentarii suedezi, totuși, vicepreședintele legislativului ungar a formulat , e drept, ceva mai elegant, condiția pentru un vot favorabil aderării la NATO.
„Ar fi potrivit ca politicienii suedezi, reprezentanții guvernului și membrii parlamentului UE să nu indice sau să sugereze , pe baza unor fapte complet neadevărate, că există o lipsă a statului de drept într-o țară”, a spus Csaba Hende.
Și călătoria delegației maghiare a continuat în Finlanda, a doua națiune care a renunțat la neutralitatea ei pentru a se alătura alianței militare. Motivele ambelor state nordice au de-a face cu Rusia, cu istoria lor cu Rusia, iar invadarea Ucrainei a fost argumentul final care a pus capăt neutralității lor istorice.
La finalul vizitei în cele două state nordice, șeful delegației maghiare a spus că nu poate fi confirmată o data a ratificării aderării celor două state la NATO. Și mai interesant e că Csaba Hende a invocat proceduri parlamentare care pot dura săptămâni, în plus, nu-i așa, mulți parlamentari FIDESZ , partid care deține majoritatea în legislativul de la Budapesta, trebuie lămuriți cum e cu minciunile alea privind democrația lipsă din Ungaria.
Cu alte cuvinte, șarada șantajului lui Orban Viktor a fost jucată până la capăt în două capitale europene cărora le reproșezi că te arată cu degetul la capitolul democrației, dar cărora le spui pe șleau: Frate, frate, dar brânza-i pe bani!
Finlandezii au înțeles de la delegația maghiară că Ungaria recunoaște că țara lor îndeplinește criteriile de aderare la NATO și că politicienii de la Budapesta vor procesa aderarea Finlandei la Alianță doar prin prisma acestor criterii. De aici s-ar putea trage concluzia că abordarea Budapestei, într-un stil, să îi zicem, central est-european, nu prea a funcționat. Nu este exclus ca unii dintre eurodeputații mai vocali, care spun pe la Strasbourg că Ungaria nu mai e democrație, să adopte un limbaj mai „diplomatic”, dar de aici până la a vedea Suedia și Finlanda făcând lobby în Uniunea Europeană pentru o Ungarie nereformată, care își continuă derapajele, e un pas destul de mare și e greu de crezut că vreuna din cele două țări îl va face.
Fără bani europeni și cu un sprijin tot mai mic de la ruși, Viktor Orban se confruntă și cu presiuni interne tot mai mari
Presiunea socială din Ungaria, generată de inflație și costuri uriașe la energie, nu îi mai oferă lui Viktor Orban prea mult spațiu de manevră. Principalul partener economic, Rusia, de al cărui gaz Ungaria depinde în proporție de peste 80 la sută, începe să resimtă din greu efectele sancțiunilor europene, așa că îi este din ce în ce mai greu să finanțeze loialitatea maghiarilor, chiar dacă Ungaria nu a susținut sancțiunile.
Discursul antieuropean și anti-ucrainean rostit de Orban cu prilejul Stării Națiunii nu mai are nicio legătură cu Rusia, chiar dacă așa a sunat. Pentru FIDESZ și Viktor Orban e o chestiune de supraviețuire. Fără sprijinul rusesc, fără banii europeni, economia Ungariei se duce la vale și va crea condiții reale prăbușirii regimului Orban după mai bine de un deceniu.
Citește articolul integral AICI